Despre importanta respingerii modelelor sociale toxice

Unul dintre sporturile naționale este blamarea celor care votează PSD activ sau pasiv, fără a face ceva pentru a le explica de ce opțiunea lor nu e doar greșită ci una de complicitate cu un grup de criminalitate organizată. Iar a comenta la nesfârșit pe tema unor modele toxice fără însă a stabili la nivel personal cel puțin, dacă nu și la nivel comunitar a unor strategii de ieșire din aceste modele toxice, eu cred că e la fel de toxic precum îmbrățișarea lor.

Din punctul meu de vedere, cauzele pentru care există aceste modele sociale toxice ar fi următoarele:

– absența spiritului civic la nivel național (orele de educație civică din comunism au stârpit eficient (cât pe ce să spun conștiincios, oh vai ce termen desuet) patriotismul și civismul răsărit în focurile de la 1848 și înflorit spectaculos din perioada interbelică.

– frica indusă sistematic prin mass media în anii 90-95 referitoare la ”venitul” străinilor/ moșierilor care să ne spolieze, cuplat cu sugestia subliminală că doar neocomuniștii din FSN/ …/ PSD or să ne salveze și or să ne ”dea” ceva, obsesie rămasă din vremuri fanariote și care a micorizat fantastic în vremurile comunismului când ”datul” de către partid era principala armă de șantaj emoțional și legătură către inimile cetățenilor.
– absența unei opoziții reale: partidele istorice au fost căpușate strategic fie cu foști membri care aveau dosare la Secu și care au putut fi șantajați să voteze cum doreau păpușarii din umbră, fie cu foști membri FSN care și-au descoperit mai mult sau mai puțin brusc vocația democrat-pluripartidistă, dar care de fapt și-au urmărit sălbatic doar propriile interese
– discreditarea ”celor care nu sunt cu noi” pe canale media, la fel și ca discreditarea celor care se implică în urmărirea unor idei. Bune, rele, corecte, greșite pdpv al corectitudinii politice dar oamenii ăia fac ceea ce zic, așa că se găsesc destui care să-i discrediteze.

– inflamarea orgoliilor firavei clase de mijloc naționaliste emergente, astfel încât să se preîntâmpine apariția unei noi clase politice neîncuscrite și neșantajabilă

Partea cu ”nu ies la vot că toți sunt o apă ș-un pământ”, îndeosebi cuplată cu experiența faptului că toți politicienii sunt coruptibili și unii ard de nerăbdare să fie corupți e doar partea vizibilă a icebergului.

– sentimentul de inutilitate legat de implicarea civică pe care-l cultivă intens PSD-ul. Partidul ăsta e suficient de bogat pentru a-și permite niște consultanți care știu imens de multă sociologie și care creează strategii superbe de distrugere a poporului român. În principal fiindcă nu sunt români și fiindcă apără interesele unor terțe entități care acționează în spatele măștii Bunicuței binevoitoare care este PSD-ul.

Partea proastă e că PSD-ALDE are un procentaj parlamentar suficient de mare pentru a putea implementa orice lege își dorește. Și da, din punctul ăsta de vedere, frustrarea tuturor celor care ies în stradă și care își doresc o societate în care Guvernul nu să se teamă de cetățeni, dar cel puțin să-i pună pe primul loc al preocupărilor sale, nu în care oamenii să se teamă de visele celor din Guvern, e vizibilă și se acumulează.

Partea și mai proastă e că PNL a demonstrat în prea multe rânduri că joacă la minim două capete și în locul Brătienilor nu au niciun om de stat capabil să spună ”Oi fi eu un simplu (inserați aici orice funcție posibilă), dar la anumite lucruri nu voi renunța niciodată! Doamnelor și domnilor, treziți-vă!”, ca în reclama de la Papaya Advertising.

Din nefericire, nici la 2 ani după alegerile din 2016 nu există nici lideri ai opoziției sau măcar persoane pe care să le investim cu încredere, nici programe efective în care să apară scris negru pe alb, nu doar obiective frumoase ci mai ales strategii, pași, etape, bugete, responsabilități pentru atingerea acelor obiective, aceste absențe nu fac decât să întărească poziția PSD-ALDE, care  joacă în altă ligă de demagogie.

 

Ce avem însă excedentar la capitolul propagare toxicitate? Avem oameni care se plâng constant de România și de restul neamului. Că suntem vai mama noastră, că suntem proști, că suntem săraci, că suntem needucați, că suntem nepoliticoși.

Nestimate persoane, Iisus a zis o chestie deșteaptă, ușor aplicabilă și în cazul vostru: ia patul tău și umblă! Nu vă ține nimeni aici cu forța. Nu e necesar să tolerați nesimțirea în tăcere și foarte toxico-vocalo-văicăritor pe FB. Toate tarele de mai sus sunt tratabile prin educație și auto-educație. Vezi un nesimțit pe stradă că ascultă muzică suficient de tare să-ți spargă urechile? Întreabă-l dacă știe ce muzică asculți tu și cere-i să îți întoarcă serviciul de a nu ști nici tu ce ascultă el. Vezi un nesimțit pe stradă aruncând mizeria? Pune-i-o în sân. Nu de alta dar lucrurile prețioase acolo se țineau pe vremuri. Vezi un nesimțit că nu e în stare să scrie în română, corectează-l. Da, scrisul corect în limba ta e o cerință obligatorie pentru a te putea numi cetățean.

Vezi un grup de penali organizați în structuri semi-mafiote (dar care n-au măcar codul de onoare al celul mai mărunt borfaș), nu te mai plânge că nu ai cu cine vota. Ieși la vot. Anulează-ți votul sau fă ceva ca să apară o clasă politică nouă în care poți avea încredere. Dar ori pleci ori faci ceva! Nu te mai boci ca o banshee depresivă în zi de salariu mărit acordat după matematica Olguței Vasilesco.

 

Mie personal mi-ar plăcea să se schimbe sistemul electoral.

Să se elimine acordarea automată a dreptului de vot dată oricui imediat după împlinirea vârstei de 18 ani.

În primul rând cred că ar trebui să existe pentru votanți o serie de criterii de îndeplinit:

  • Un minim de 1-4 ani de implicare civică (stagiul de armată full time sau voluntariat în orice fel de ramură cu implicații sociale: îngrijirea și ocrotirea copiilor fără părinți și/ sau fără venituri, a copiilor bolnavi, a bătrânilor fără mijloace materiale, ocrotirea naturii, orice aduce plus valoare la nivel social pe măsura posibilităților de auto-întreținere și a implicării în cauza respectivă);
  • Dovada deținerii unui grad minim de cunoștințe despre cultura românească. Mi se pare inacceptabil să scrii într-o limbă pentru care un om obișnuit să aibă nevoie de translator, să citesc panseuri pe tema între două cafteli Nichita mai scria o poezie, să văd polluri în care sunt întrebată pe cine aș alege mâine președinte, iar opțiunile să fie dintre reprezentanții unor Monarhii cât se poate de absolutiste.
  • Și nu în ultimul rând o cerere scrisă pentru a obține dreptul de vot.

Desigur, așa cum se pot depune de oriunde din lume Declarațiile la ANAF grație stickului de semnătură electronică, m-aș hazarda să cred că s-ar putea vota electronic de oriunde din lume pe baza unui astfel de stick.

Și dacă tot vorbim de vot și  punem oamenii pe drumuri, mă întreb și dac-ar fi de acord cu:

– schimbarea Constituției astfel încât omul să devină elementul central
– interzicerea pe viață a eligibilității penalilor în funcțiile publice. Si daca tot răspund magistrații pentru erori, cred că ar trebui să-și asume răspunderea pentru erori legislative și  inițiatorii de legi declarate neconstituționale, precum și obligativitatea votului la vedere in Parlament

– răspunderea polițiștilor, jandarmilor și magistraților pentru erorile comise
– depolitizarea învățământului

– micșorarea numărului de structuri secrete

– tragerea la răspundere (penală) a parlamentarilor pentru neîndeplinirea măsurilor cu care au candidat

– Parlament (uni sau bicameral) dar din 301 membri – sau chiar mai puțin

– reducerea numărului de ministere și stabilirea în Constituție a numărului de ministere, precum și a numelor, ca să nu mai existe țopăieli politice de nu mai știi cine pe cine reprezintă și cui se adresează

– scoaterea în afara legii a oricărui partid care ajunge la un procent de 5-10% de membri penali
– scoaterea în afara legii a traseismului politic (interzicerea pentru minim 6 ani a accederii într-o funcție publică a persoanei care a plecat dintr-un partid spre a se înscrie în altul
– ori depolitizarea TOTALĂ a BOR, ori acceptarea politizării BOR după modelul interbelic – dar în cazul ăsta, desecretizarea tuturor dosarelor preoțești și caterisirea sau afurisirea tuturor celor compromiși, în funcție de gradul de iubire de arginți

Reclame

Eu m-am săturat de atâta pătimire inutilă, dar asumată cu stoicism

 

”Ce scria Octavian Goga, în 1916, despre politicienii români

 

Octavian Goga: „România nu se prăbușește din cauza numărului dușmanilor, ci din cauza meningitei morale”

Octavian Goga, 1916: „România, țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală.””

 

Dacă nu mi-aș aduce aminte de comentariile unui drag prieten referitor la langajul pe alocuri excesiv de buruienos pe care îl am atunci când sunt nervoasă, aș începe articolul ăsta cu o bună și frumoasă serie de înjurături șantierești la adresa lui Goga.

Așa că nu o să încep cu înjurături ci cu o serie de fapte. Pe care le-am căutat cu Google, ca să nu fiu acuzată că inventez.

Conform Wikipedia – iar Wikipedia teoretic citează site-uri guvernamentale, România este … al nouălea stat după suprafața teritoriului (238 397 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori)[10] dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Deci, după niciun fel de statistici nu putem spune că România e o ”țărișoară”. Dar astfel de fapte seci nu-s de natură să-i împiedice pe văicăritorii de profesie, printre care inclusiv cei care difuzează, redifuzează și răsdifuzează acest nefericit extras din Goga. Cu tot respectul față de opera poetului Goga, politicianul Goga totuși a fost un politician. Și încă unul pentru care demagogia a făcut parte din fișa postului. Care a avut nevoie de voturi. Și care credeți că e cea mai ușoară cale de a obține voturi? Din nefericire nu este de a prezenta fapte logice – altminteri acum nu aniversam 28 de ani de neocomunism, ci de a emoționa interlocutorul. Iar a prezenta realizările adversarilor (pe vremea aceea adversarii politici chiar aveau realizări, nu tăiau paMblici pentru fiecare mmp de autostradă sau orice budă anexată unei instituții) ca fiind eșecuri, e o veche și venerabilă tactică de a atrage electoratul. Se practică de prin Grecia antică încoace, fără remușcări. Și da, trebuie să admit, cuvintele spuse de Goga dor în draci. Din nefericire însă nu sunt o chemare la luptă ci una la jelanie. Goga, nu uitați, n-a fost poetul avântului național ci poetul pătimirii noastre.

Sincer, habar n-am dacă în contextul 1916 acele cuvinte au fost reale. Părerea mea personală, privind retroactiv la ce s-a întâmplat atunci aș zice că au fost o imensă demagogie. Azi însă aș zice că se apropie de adevăr.

Nici măcar azi, când e cred cel mai negru ceas al neamului românesc, refuz să cred că sunt adevărate. Nu suntem o țară minoră. Și nici o țară de secături. Ceea ce suntem, suntem un neam care în proporție de cca 40% suferă de sindrom Stockholm și încă vreo 25% suferă de disperare cronică. Și din nefericire suntem o țară care acceptă de 28 de ani să ne conducă tot secăturile, la fel cum am fost forțați să acceptăm în ”47 când tancurile sovietice au adus ”acasă” secăturile care se refugiaseră la ei.

Și da, sindromul Stockholm e o boală, ca și disperarea cronică.

Însă știți care e vestea bună? Și disperarea cronică și sindromul Stockholm, o dată diagnosticate ca atare, acceptate nu ca fiind o problemă ci acceptate ca o problemă deținută, pot fi tratate.

Într-adevăr, trebuie dedicație și foarte multă implicare din partea politicienilor emergenți în primul rând – da, recunosc, așteptăm de la domniile voastre multe. Însă nici beneficiile pe care le veți obține domniile voastre nu sunt tocmai de trecut cu vederea, să nu uităm asta. Și de asemenea trebuie implicare civică din partea tuturor celor care fie se tratează pe cont propriu de sindromul Stockholm, de disperare și de comunism moral.

Ceea ce însă ar trebui să vedem fiecare dintre noi este faptul că de data aceasta ”virtutea nu e singura sa recompensă” ci recompensa va fi imensă pentru fiecare dintre noi, cei care renunță la ideea de destin tragic național și refuză cât se poate de logic să-și mai irosească viața pătimind, fără să lupte pentru ceea ce-și dorește, doar acceptând timid și umil ceea ce i se dă.

 

 

Învățăturile unui votant către clasa politică emergentă din România 03

”Nu te întreba ce poate face celălalt pentru tine, întreabă-te ce poți să faci tu pentru el ȘI pentru tine”.

 

Cred că aceasta ar trebui să fie prima și cea mai importantă lecție despre civism pe care noi toți ar trebui să o învățăm.

La precedentul Protest din Parcul Izvor cineva l-a întrebat pe dl. Cioloș ”Ce aveți de gând să faceți pentru noi domnule Cioloș ca să nu trebuiască să luăm calea emigrării?” Răspunsul domnului Cioloș a fost politic foarte bun, dar un pic prea rabinic pentru gusturile și așteptările mele: ”Dar dvs. ce faceți pentru mine ca să nu plec la Bruxelles și să rămân acolo?”

Pe această cale, doresc să vă spun în primul rând dvs., domnule Cioloș și după aceea tuturor politicienilor emergenți care e părerea mea despre acest subiect.

 

Domnilor politicieni, noi vă așteptăm de 28-20-15-10-5-2 ani. Am ales de fiecare dată să votăm cu răul cel mai mic deoarece încă nu ni se prezintă nicio alternativă pe care să o alegem din tot sufletul. Am încercat să scoatem și pe cei care se simt atât de demoralizați de diversele butade despre inutilitatea votului încât s-au pișat pe el de vot. Încă nu am plecat, încă încercăm să facem să meargă economia, în ciuda piedicilor puse de guvernanți. Încă mai facem curățenie după noi și încă sperăm că vom trăi într-o Românie ”ca afară”. Greșeala fundamentală a majorității celor pentru care vorbesc este că nu ne asumăm intrarea în politică. Fie din lipsă de charismă, fie din necunoaștere, fie din jenă fie din diverse probleme personale pe care nu le dorim expuse pe pereții nimănui de către oamenii care consideră că cel mai bun mod de dialog neconstructiv cu ideile e denigrarea personală a celor care au idei diferite.

Așa că din punctul ”nostru” de vedere noi am făcut primul pas în acest dans. Am asigurat muzica, ringul, decorurile, lumina și v-am și invitat la dans.

Acum așteptăm de la domniile voastre, cei care prin structura voastră vă doriți o carieră politică. Acum așteptăm să faceți și voi ceva prin care să ne confirmați că domniile voastre sunteți cei pe care i-am așteptat.

Sloganul pentru luna august a Diasporei române e ”noi suntem Furtuna”. Însă și Furtuna pentru a se dezlănțui are nevoie de catalizatori. Altminteri apa sub formă gazoasă adunată în nori nu are în jurul a ce să condenseze și furtuna rămâne doar o vijelie fără beneficii.

Observ că în mediul virtual de la suspendarea doamnei Kovesi e un mare vuiet referitor la acțiunile președintelui Iohannis. Care deși e un președinte cât se poate de constituțional, e un președinte nu doar slab ci mai ales un președinte lipsit de sprijin politic.

Avem nevoie de dumneavoastră domnilor viitori politicieni inclusiv pentru a-l putea sprijini pe președinte. Fiindcă în cazul în care duminica viitoare ar fi stabilite alegeri anticipate, Institutul meu de sondaje spune că PSD ar câștiga un minim de 40%, deși e clar că dpdv. al programului guvernamental sunt mai puțin de 0. Tot ce au făcut a fost să pună lupii să scrie legi prin care să stabilească sacrificarea oilor. Dar din cauza celor 70 de ani de îndoctrinare comunistă și neocomunistă și lipsă de educație civică, exact categoriile sociale în care se lovește cel mai rău îi susțin. Fiindcă oamenii aceia nu văd decât cei 10-100 de lei ”primiți” suplimentar la pensie și/sau salariu, fără să înțeleagă că exact lipsa de strategie națională pe termen mediu și lung e cea care-i împiedică să trăiască așa cum se trăiește în Vestul pe care nu încetăm să iubim să-l urâm pentru libertățile și prosperitatea lui.

Partea tragică însă nu e că ar câștiga iar PSD-ul un procent de 35-35% din voturile exprimate ci că același procent de 60% nu ar ieși la vot. Iar. Deoarece nu se simt reprezentați, deoarece cred că e un efort prea mare să pună o ștampilă peste niște oameni pe care nu-i cunosc și nu știu ce vor să facă.

Iar domnilor viitori politicieni, sper să nu aveți nevoie să vă explic de ce ar fi o tragedie teribilă o nouă victorie a PSD.

Fiindcă oamenii aceia ”îndrăznesc” zilnic ”să creadă că pot”! Și acționează ca și cum au dreptul să trăiască azi, fiindcă ” postquam nos diluuium conputatur”!

 

 

 

Învățăturile unui votant către clasa politică emergentă din România 02

Învățăturile unui votant către clasa politică emergentă din România

Partea a II

 

Dragă politicianule emergent, azi mă întorc din Piața Victoriei și vreau să-ți vorbesc despre ce am simțit.

Mă bucur că în sfârșit cineva din Piață începe cineva să-și dea seama că motorul social sunt emoțiile. Și m-am simțit onorată să joc Hora Unirii. Și să cânt Transilvanie măreață/ Îți aducem pețitor, pețitor, pețitor/ Mândrul nostru tricolor.

Fiindcă aceasta îmi doresc să îmi oferi: uniune (și Unire) și un simbol în care să cred și pentru care să acționez.

Adu-ți aminte că acum vreo 35 de ani, Ceaușescu a interzis Cenaclul Flacăra deoarece emoția produsă de cântecele jumătate scandate, jumătate cântate era atât de mare încât n-ar fi fost necesară prea multă energie adăugată pentru a produce o explozie socială. Nu uita că noi, ăștia de 40-50 de ani am crescut ascultând Cenaclul și fredonând acele cântece patriotice. Încă sunt acolo, pierdute printre amintiri. Au nevoie doar de o desprăfuire ușoară. Iar cei care sunt încă tineri și nu le-au ascultat vor reacționa și ei, deoarece emoțiile sunt contagioase.

Am făcut acest mic preambul dragul meu politician emergent deoarece azi o să-ți vorbesc despre emoții.

  • Mă aștept de la tine să îmi aprinzi emoții patriotice și să văd aceleași emoții în jurul meu, ca să am suficient sprijin al egalilor mei ca să nu îi las pe adversarii tăi să mă facă să îmi fie rușine că simt ceea ce simt.
  • Vocea umană e un minunat instrument de manipulare a emoției. Vorbește-mi! Sedu-mă! Mă aștept de la tine să înveți puțină oratorie, un strop de dicție, ceva mai multă retorică și multă gramatică. Nu ai o voce perfectă de tenor sau bas? Nu e nicio problemă. Adu-ți aminte că nici Demostene nici Regele George al VI nu aveau niște voci sonore și o dicție perfectă. Dar au ajuns cu multă muncă în punctul în care și-au putut folosi vocile pentru a-și făuri un loc în istorie. Unul de neșters. Dacă ei au putut, înseamnă că poți și tu. Trebuie doar să vrei. Iar dacă te angajezi să faci asta, înseamnă că îmi dai motive să cred în tine.
  • Nu-mi vorbi la nivel rațional. Nu-mi spune ”hai să ne calmăm și să discutăm rațional”. Și mai ales nu spune asta nici celor de la Putere. În primul rând e o greșeală fundamentală fiindcă îmi sugerezi că-s într-o stare emoțională prea fragilă pentru a fi capabil/ă să iau decizii. Ceea ce e greșit, fiindcă deciziile se iau de fapt în urma analizei emoțiilor sau în urma emoțiilor foarte puternice. Iar consilierii politicienilor din PSD știu asta. Toată spălarea pe creier a votanților PSD vine din manipularea emoțiilor.

Adu-ți aminte de faptul că înainte de ”89 cel puțin la țară Ceaușescu era înjurat aproape pe față și unii, nu puțini își aduceau aminte cu drag de Regele Mihai. Știau că Monarhia a terminat procesul de împroprietărire început de Cuza Vodă (Monarh el însuși) și că pământurile vitale pentru ei fuseseră confiscate de către comuniști. În mod natural, după Revoluție ar fi trebuit ca acești oameni să respingă cel mai puternic neocomunismul. Cu toate astea, ei, acum sunt electorat captiv PSD.  De ce? Simplu. Fiindcă aparatul de manipulare al Securității a semănat atât de multă frică de venirea moșierilor care să le ia pământurile (o minciună, pământul nu putea fi confiscat deoarece nu fusese încă retrocedat și nici după repunerea în posesie tot nu putea fi confiscat deoarece statul garantează proprietatea privată.). Frica e una dintre cele mai puternice emoții. Doar că nevoie ca persoana să investească în ea enorm de multă energie fiindcă e energofagă. Spre deosebire de iubire care e o emoție poate mai puțin puternică dar ecologică și auto-sustenabilă.

  • Vorbește-mi la nivel emoțional, fă-mă să simt că implicarea MEA, da, a mea personală contează. Că simțind alături de tine mă validez ca cetățean și locuitor al Cetății. Transformă-te în catalizatorul empatiei sociale de care fiecare are nevoie pentru o calitate pozitivă a vieții.
  • Ține minte ce ți-am spus la punctul 3) și creează acele strategii prin care să emoționezi măcar o parte din electoratul adormit. (Da, nu strică să oferi ceva cuante de energie ”altfel” și electoratului PSD. Creierul uman e atras de iubire, nu de ură.)
  • Deci iubește-mă. Condiționat dar iubește-mă. Condiționează-ți iubirea de lucruri frumoase. Fă-mă să te asociez cu nevoia naturală de implicare socială, cu nevoia naturală de recunoaștere socială. Fă-mă să mă simt frumos, victorios, nu doar câștigător ci de-a dreptul invincibil fiindcă ALEG să fac parte din tribul tău.
  • Fă-mă să îmi facă plăcere să fiu în compania celorlalți oameni care se declară membri ai tribului tău. Indiferent de sexul, starea socială, opțiunile alimentare, muzicale, literare ale acelor oameni.
  • Catalizează ridicarea nivelul de conștiință și conștiență socială atât mie cât și egalilor mei. Catalizează nu doar o elită politică și în niciun caz o elită politică a cărei caracteristică principală e sfidarea electoratului ci o elită socială printre care să simt că îmi e necesar să exist.
  • Fă-mă să-mi doresc să ofer societății din energia mea, nu doar să aștept să primesc energie (gratis) de la societatea românească.
  • Și după ce mă amorsezi emoțional, oferă-mi și argumentele raționale prin care să-mi demonstrezi că ceea ce spui e etic, socio-ecologic, sustenabil, creator de plus valoare socială.

 

 

 

 

 

Învățăturile unui votant către clasa politică emergentă din România

Învățăturile unui votant către clasa politică emergentă din România.

 

După 30 de ani aproape de la Revoluție, clasa politică se confruntă cu o lipsă de încredere și respect cu care s-a mai confruntat doar PCR. Dat fiind că mare parte dintre oamenii care populează acum eșichierul politic sunt foști membri ai PCR sau au legături ușor de urmărit cu aceștia sau cu membri unor foste și trecute Servicii a căror slujire față de Țară a fost atât de îndoielnică încât au generat haosul actual, nu e de mirare acest lucru.

Ca atare, crearea unei clase politice emergente, care să nu fi fost contaminată până acum de nimic din murdăria actualei clase politice e vitală pentru sănătatea morală și mentală a Neamului.

 

Ca atare, dragă politicianule emergent. Aceasta e o listă a lucrurilor pe care eu, cea mai nevrednică dintre votanți vreau să o văd la tine.

 

  • Dragă politicianule emergent. Nu te cunosc. Știu că timpul e scurt, așa că probabil îmi voi găsi singură motive să îți acord încredere. Dar regulile jocului relațional stipulează că încrederea se câștigă, nu se pretinde. Fă niște pași ca să-mi câștigi încrederea. Fă-mă să îmi doresc să începem un parteneriat care să dureze. Nu doar 5 ani sau 4 ani ci 100. Sau mai mulți. Genul de parteneriat pe care să-l lăsăm moștenire copiilor noștri. În care să te văd cum crești și să văd cum cresc și eu. În care să simt că existența ta îmi aduce plus valoare. Că serviciul pe care îl exerciți față de Țară și serviciul pe care-l exerciți față de mine e onest și nu are motivații ascunse și răuvoitoare.
  • Din motive clare tuturor acum, în urmă cu 26 de ani s-a refuzat impunerea unei legi a Lustrației. Nu e nicio problemă. Statutul partidului trebuie să respecte legile țării, dar poate să impună reguli mai stricte decât legile în vigoare ale țării. Impune în partidul tău o astfel de lege a lustrației 2.0! Fără oameni din alte partide. Fără oameni care să aibă legături incapacitante cu oameni din alte partide sau care să poată fi manevrați din Servicii.
  • În cazul în care un membru al unui alt partid dorește să intre în partidul tău, să fie scris și să rămână aplicabil, oricărui traseist, oricât de sonor i-ar fi numele: minim 5 ani fără dreptul de a candida în numele partidului nou nicio funcție publică. Înțeleg ce a zis Titulescu despre exclusivitatea boilor în a merge drept, dar ține minte că jetul de urină al boului nu e deloc rectiliniu. Și că stropește.
  • Avertizați din statut că orice politician care e condamnat pentru corupție e obligat să renunțe la funcțiile deținute, exclus din partid și orice beneficii materiale a dobândit într-o funcție publică la care a ajuns prin intermediul politicii e obligat să le restituie. (Salarii, prime. Prejudicii stabilite, indiferent de sentința propriu zisă). Și să fie taxat și cu o extra taxă pentru reparații morale.
  • Testați-vă toți membrii aderenți și toți membri care doresc funcții politice: aflați care le sunt motivele intrării în arena politică și cât de ecologice sunt. Rețineți, regulile morale se pot schimba în ani. Regulile ecologiei unui sistem politic sunt aceleași de la ridicarea zidurilor Babilonului încoace.
  • Vreau să văd măcar din partea unora asumarea faptului că vreo 50% dintre români sunt bolnavi de sindromul Stockholm și mai ales să văd o strategie de asumare a acestui fapt și crearea unor structuri de ajutor a persoanelor afectate.
  • Formați-vă o strategie politică prin care să treziți cei 60% de indiferenți, scârbiți și îngrețoșați. Nu rupând din electoratul altora vă veți forma un electorat propriu, care să vă susțină din convingere. Nimeni nu crede într-o cauză cu mai multă tărie decât un om care alege singur să fie convertit. Însă trebuie păstrată cauza, altminteri furia acelui om va fi similară cu a oricărui înșelat.
  • Înțelegeți că electoratul adversarilor e la fel de demn de respect ca și electoratul vostru. Ba poate din anumite puncte de vedere chiar mai demn de respect. Mai ales în cazul electoratului PSD. Oamenii ăia știu ce e înseamnă fidelitate. Nu știu ce înseamnă o relație sănătoasă între reprezentați și reprezentanți, dar știu ce înseamnă fidelitatea. Vreți să îi treziți? Vă recomand să-l citiți pe Alfie Kohn. Niciun copil trimis la colț să reflecteze asupra ce a făcut rău nu va face asta. Va încerca să găsească o strategie de succes prin care să facă exact ce-și dorește FĂRĂ să fie prins și pedepsit. Deci nu amenințați cu pedepsele electoratul advers. E extrem de posibil să vă pierdeți și propriul electorat.

Înțelegeți ce îi face pe oamenii ăia să se comporte așa. Renunțați la ideea că se comportă într-un anume fel pentru a vă irita pe voi. E extrem de probabil ca voi să nu existați pentru el. Orice comportament are la bază speranța obținerii unui beneficiu. Creați-vă echipe de sociologi și psihologi care să vă explice ce cred oamenii aceia că obțin făcând ceva care nu le aduce beneficii în ochii voștri. După care cu aceleași echipe sau cu altele, creați strategiile necesare pentru a educa electoratul referitor la cum să facă singuri ceea ce au fost educați de alții să aștepte cu mâna întinsă. Și nu vă imaginați că e ușor! Sau că puteți pastișa cu succes de pe la alții soluții gata testate! Puteți face asta. Dar probabilitatea de a lua o soluție britanică/ franceză/ nemțească/ chinezească și a o aplica cu aceleași rezultate așteptate în România care încă se denumește pe sine cu o bună doză de dispreț Românica, e minimă.

Amintiți-vă de deviza interbelică ”prin noi înșine”. Inspirația e bună, e total contraproductiv să se inventeze apa caldă și săpunul în fiecare zi. Dar e nevoie de dedicație pentru a fi folosite zilnic în conformitate cu necesarul zilei.

 

LUAȚI AMINTE LA ECOLOGIA FIECĂREI STRATEGII. O strategie în termenii în care doar o parte câștigă și una pierde este perdantă. O strategie de succes aduce plus valoare și restului ecosistemului politic.

 

De asemenea, îmi doresc să văd ce poziție luați față de religie, unde vă raportați la valorile  (aproximative) religios-morale clamate în mod popular și în ce mod aveți de gând să colaborați cu forțele religioase din această țară. Inclusiv să văd cum veți trasa limita dintre statul laic pe care-l reprezentați și omul religios (sau nu) la care doriți să ajungeți.

 

  • Creați-vă un site al partidului. Unde să pot citi
  • despre partid: declarația politică asumată, obiective pe termen scurt, mediu, lung și foarte lung (100 de ani minim), resurse, termene defalcate (care e termenul final al implementării, care sunt punctele de verificare ale îndeplinirii obiectivului respectiv și cât din el s-a previzionat a fi îndeplinit până atunci, vs. cât s-a îndeplinit.)
  • despre fiecare membru asumat al formațiunii: cv, declarații personale, motivele pentru care a intrat în politică, ce dorește să obțină pentru el, ce dorește să obțină pentru ceilalți. (Nu, nu e o dovadă de egoism. E o dovadă de cinste și onoare.)
  • Mă aștept ca între aceste obiective să regăsesc minim: asanarea morală a Țării, eliminarea în condiții de siguranță a tuturor căpușelor economice care ne secătuie economic și moral; transformarea învățământului și sănătății în obiective prioritare, modul în care vă raportați la inițiativele economice autohtone și cum vă raportați la cele internaționale. Punerea României înapoi pe harta științifică și culturală a lumii

 

După care, iubitul meu politician emergent te asigur că eu și probabil mulți alții ca mine te vom urma până în pânzele albe.

 

 

 

Despre mitingul psd

Io cred că Dragnea are dreptate.
Mitingul de sâmbătă a fost un mare triumf. Unul cu adevărat mai mare decât al Simonei Halep la Roland Garros.
 
Doar că nu pentru psd.
 
Mitingul psd a reușit să facă ceva ce Opoziția nici nu cred că ar fi putut să viseze.  Evident, rămâne la latitudinea Opoziției dacă va face ceva cu acest cadou sau o să-l lase să se irosească.
Mitingul psd a reușit să facă următoarele:
– a reușit să enerveze zona Moldovei, zonă tradițional client captiv al pds. Atunci când transportatorii au dorit să intre în București, nu s-a putut. Când psd a adus mitingiștii, s-a putut. Mai mult, s-a putut pune la dispoziția autocarelor venite cu susținători parcarea Casei Poporului… Deja sună a discriminare urâtă.
– a reușit să șucărească niște oameni care au fost aduși cu japca. Și a reușit să irite mulți oameni care se tem că va exista o revenire către un sistem politic în care șantajul va fi un instrument perfect acceptabil social.  Iar orice om din zona de vânzări știe că un client nemulțumit îți poate pune pe fugă chiar și 100 de potențiali clienți. Iar dacă-i influencer, chiar mai mulți.
– mass media a reușit să arate următoarele lucruri: mizeria lăsată în urmă de către susținătorii psd, aspectul fizic foarte puțin fericit al unora dintre participanți, discursurile incoerente și/sau ilogice ale acestora. Reacția viscerală a multora dintre cei 60% care nu s-au obosit să iasă la vot, va fi să se disocieze cognitiv de aceștia.
Reacția multor oameni pe care îi știu, din toate părțile spectrului politic la acest tur de forță este de genul ”Să mori tu că poți să-mi impui asta? Pe bune? Chiar crezi că sunt la fel de prost ca ăștia care au venit la miting?”

DACĂ Opoziția va reuși să preia la fileu aceste mingi, e extrem de probabil și  posibil să poată da cu psd definitiv de pământ.

Din categoria vise de noapte

Când mă dusei la culcare pe la amiază, am avut o discuție cu Doamna Iștar.
În sensul că a primit de la mine o rugăciune scurtă și cuprinzătoare: ”Zeiță, dacă nu-ți miști curul să  mă inspiri, or să fie nește consecințe nedorite.”

Și fiindcă sunt copchilu” ei favorit, zeița a răspuns rapid rugăciunii mele, deci am povestea.

China, cca 570 după Hristos. După prima Mare ciumă.

Sora mea mai mare și puțin adoptivă atunci care în viața asta îmi e foooaaaarte cunoscută, tot încerca să mă bullyească. (Nimic nou sub soare)
Până când am luat-o de-o parte într-o șură, am ridicat cu o singură mână, aia stângă,  o scară de lemn ca pe o jucărie și am început să o rup ca pe un carton sau cum mi-a ieșit prima dată, ca pe un carrot și i-am explicat cu duhul blândeții că cel mai bine ar fi să mă lase-n pace deoarece nu sunt ceea ce crede ea că sunt.

PS, unrelated. De pe facebook adunate:

  • Nu-i mâncare ca slănina și nici lucru ca hodina!
  • Leacul proştilor îl ştiu, păhăruțul cu rachiu!