Eu şi Romstal

 
Acum vreo 6 ani, seniorul meu a decis să trecem en mass et en detail de la filtrul de la nuş cine, la filtrul Aquaphor de la Romstal.
Evident, trebuie înlocuit periodic cartuşul. Evident tot cu unul de la ei.
 
Acum vreo lună, cartuşul meu a decis că e timpul să migreze spre veşnicele plaiuri de vânătoare.
M-am dus la Romstal să comand. Două, fiindcă mă aştept ca în curând să vrea acelaşi lucru şi cartuşul de filtru de la ai mei. Şi să nu fac două drumuri.
Şi din momentul ăsta a început bâlciul, căci de ce să fie bine ca să nu fie rău, când se poate să fie rău ca să nu fie bine?!
Ce să vezi, pe site-ul lor, ca să ai onoarea de a putea ridica din magazin orice comandă de sub 1 000 (sau 1500) lei trebuie să achiţi online. Lucru care nu face parte dintre abilităţile mele momentane.
Nu se poate face acest lucru telefonic, deşi totuşi era vorba despre o cutiuţă de vreun kil, nu ditai centrala termică.
Deci, procedura lor spune aşa: pui clientul care nu poate face plata pe net pe drumuri o dată ca să comande şi să achite obiectul dorit şi încă o dată, ca să şi-l ridice. Că e greu să îl pui pe curier cu plată la ridicare. Sau chiar şi ramburs, quelle horreur!
 
Pt mine e o plăcere uriaşă: o oră dus, o oră întors, per total 4 ore pierdute dejeaba, pe care nu mi le dă nimeni înapoi. Ce contează, să vie lăutarii să ne veselim!
 
Dar cum organismul meu are nevoie de hidratare, m-am dus, ce să fac? M-am dus. Ajung acolo, comand două. Ghinion, nu mai era decât unul în depozit. S-ar mai fi găsit încă unul în nuş ce show room la dracu cu cărţi. În nesfârşita lor mărinimie, m-au consiliat să mă duc acolo ca să-l cumpăr.
Le-am povestit despre satisfacţia clientului şi despre cum trebuie abordat pro-activ clientul ca să fie mulţumit. Şi într-un final apoteotic, mi s-a făcut concesia uriaşă să mi-l aducă şi să-l plătesc când vin să-l ridic şi pe al doilea.
Peste 2 zile, mă sună un nene de la ei să-mi explice că aU venit AMBELE filtre şi să vin să le ridic. Ghinion, n-am putut decât ieri.
Ajung ca o floare transpirată acolo, individul care m-a preluat a început să se mişte într-o reluare totală. După 3 drumuri şi 4 discuţii, se întoarce doar cu un singur obiect.
WTF?! Unde e al doilea?
Păi nu s-a adus decât unul.
Deja vedeam negru.
Chemat şeful de magazin.
Care cu imensă nonşalanţă îmi explică cum că n-aveam cum să primesc respectivul telefon, că am visat, că nu mi-au garantat decât un singur cartuş.
Moment în care am ajuns la capătul puterilor şi i-am zis că asta se cheamă a îi da muie clientului, pe banii lui.
Brusc, şeful de magazin şi-a adus aminte că
a) mai sunt şi alţi clienţi plătitori de faţă
b) ăsta nu e un limbaj elevat
c) că în limba română sunt multe cuvinte cu care mi-aş putea exprima neplăcerea.
I-am explicat cu un ton absolut metal – didatic (cine ştie cum îmi sună vocea când mă apucă dracii înţelege că geamurile Romstalului cam zăngăneau în acel moment) că am o vârstă la care timpul îmi e al dracului de limitat şi că mi-l preţuiesc la superlativ. Asta înseamnă că dacă un cuvânt exprimă clar şi concis ceea ce simt, atunci n-am să folosesc 10. Iar dacă îi e atât de delicată constituţia, ar trebui să aibă minte să producă al doilea filtru, aşa cum mi-a fost promis. Nu ştiu de cine? Apăi cum m-au anunţat că orice convorbire telefonică iniţiată de mine e înregistrată, mă aştept şi ca orice convorbire a lor să fie înregistrată, să verifice şi respectivul angajat să mi-l aducă. În dinţi! Cu livrare la domiciliu.
 
Şi ca să fie treaba isprăvită, am făcut reclamaţie scrisă.
Ce să vezi, ei NU sunt firmă de stat, aşa că nu dau număr de înregistrare pentru reclamaţii.
Promisiuni că voi fi contactată în 48 de ore. Au trecutără 24. Mâine însă e zi lucrătoare.
Aştept cu nerăbdare ziua de luni ca să le pot face reclamaţie la OPC, fiindcă nu-i aşa, am un intens feeling interior că n-am să primesc absolut nimic de la ei.
Decât muie şi anume pe banii mei.

Aşa s-a călit ceapa (că Sidexul e pe butuci şi nema oţel)

Una dintre metodele infailibile ca să afli că ai avut succes în a deveni un om mai bun când observi schimbările evidente de comportament.

Aparent instructajul Simonei dă roade, învăţând eu să-mi ţiu gura asupra a din ce în ce mai multe subiecte.

Azi am atins apogeul, perigeul şi zenitul îmbunătăţirilor personale când am dus capacitatea aceasta nou dobândită la un nivel de-a dreptul master, nu oricum. Am atins însăşi culmea. Servicii secrete, iacătă-mă-s, tătucilor, abia aştept să mă racolaţi!

Culmea secretomaniei: să-i ceri contabilei factură, omiţând să-i spui suma pe care urmează să o factureze!

Efectul neaşteptat al Brexitului

Efectul neaşteptat al Brexitului
 
 
De atâtea ori m-au asigurat emisunile culinare preluate de Paprika de pe posturi britanice că pentru a obţine fie peşte filetat, fie carne porţionată corect că tot ce ai de făcut e să-ţi rogi persoana care lucrează în pescărie sau măcelarul să o facă pentru tine, încât mi s-a urcat cetăţenia europeană la cap şi azi am îndrăznit să cer într-o măcelărie din Obor să îmi taie 3 felii de ficat cât deştul lui de groase fiindcă:
– lui îi era foarte simplu să o facă
– cuţitele de măcelărie sunt mai bune pentru făşiat ficatul decât cuţitul meu de bucătărie
Aparent ăsta fiind obicei englezesc, nu mai există motive să mai ceri o dată ce UK a părăsit Uniunea.
Măcelarul s-a uitat luuuuuung la mine, cu un sictir nedisimulat şi mi-a zis cu un ton care numai amabil nu era:
– Doamnă, poate dacă vrea colegul meu să facă asta, eu nu mă obosesc.
M-am uitat la el cu privirea nr 4 (nr. 2 e de natură să pună un grup de huligani pe fugă, been there, done that) şi i-am zis că nu e nevoie să o facă, cu certitudine o să găsesc pe cineva care vrea să vândă. Chiar şi atât de puţin cât vreau eu să cumpăr.
 
Nici al doilea măcelar n-a avut o abordare mai prietenoasă.
Abia al treilea a făcut-o şi spre cinstea lui, nici măcar nu s-a strâmbat la mine, ba chiar mi-a şi zâmbit şi mi-a feliat ficatul fix cât să se frigă perfect.