Despre dreptul la viaţă

Parcă în niciunul dintre posturile din precedenţii douăzeci de ani nu a fost mai multă înverşunare ca în postul acesta când vine vorba de copii şi de dreptul lor la viaţă.

Am văzut până la refuz lucruri pe care mintea mea aproape că nu le poate cuprinde. O mamă schizofrenică de la Braşov care şi-a tranşat copilul, justificându-se ulterior fie din Biblie (sacrificiile necesare pentru Dumnezeu) fie dând vina pe diavol care a plăsmuit o chestie pe care i-a pus-o în braţe spre pierzanie. Mame care şi-au abandonat pruncii. Mame care şi-au aruncat copii la gunoi. Copii care au murit prăbuşindu-se în hazna. Copii sfâşiaţi de câini vagabonzi. Iar lista cred că o pot continua până mâine.

Peste astea se suprapune propaganda ”pro-life” de care sunt sătulă. Un arhiereu spune că orice mamă creştină ar trebui să aibă minim trei prunci, ”unul pentru mamă, unul pentru tată şi unul pentru Dumnezeu”. Un senator care vrea să devină obligatoriu un control psihologic înainte de aprobarea oricărui avort şi pe banii publici vrea să creeze cabinete de consiliere. Dar cabinete în care să fie prezentate nu clar riscurile şi responsabilităţile unui avort ci prin care să fie consiliată să accepte că a călcat pe bec şi să îşi poarte cu graţie crucea cele nouă luni de borţoşie, iar după, Dumnezeu din cer cu mare mila sa. Unde sunt atâţi minori pe străzi, o mai încăpea unul. Legi absurde pentru adopţie, de-ţi vine să te laşi păgubaş.

”Mistici” deghizaţi care declară că ne merge atât de rău ca neam fiindcă s-au liberalizat avorturile. Uită însă de generaţia decreţeilor şi de dramele create de avorturile ilegale făcute pe bandă rulantă. De absenţa mijloacelor contraceptive şi de câmpurile orizontale de luptă de acasă.

Ironia face să ştiu că un studiu realizat de prestigiosul Colegiu Medical din Londra să ajungă la concluzia că pentru mamă e mai sigur un avort decât o naştere. Desigur dacă avortul e provocat de către un medic, nu de către o babă doftoroaie, cu unghiile murdare de pământ.

Toţi militanţii aparent pro-life sunt orientaţi exclusiv pe dreptul fătului să se nască. Tind să le dau dreptate până la un punct, atunci când susţin că e echivalent cu o crimă. Eu personal cred că e mai grav decât o crimă, fiindcă o victimă, cel puţin teoretic are posibilitatea să se lupte pentru viaţa sa. Un foetus nu are nicio şansă să se apere. (Aici vin şi pun întrebarea cât de etic să aduci pe lume un copil cu defecte, când ştii asta. ) Dar părerile noastre devin divergente de aici. Câtă vreme nu ai unde să creşti un copil, nu ai resursele necesare pentru a-l creşte, nu ai resursele necesare pentru a-l educa, atunci ce poziţie ”pro-life” îţi mai asumi? Ce viaţă e să-l abandonezi şi să te doară-n cur de copilul tău? Ce viaţă îi oferi când îl arunci pe străzi şi toată educaţia e dată de curea, atunci când nu-şi face ”norma” la cerşit? Ce viaţă poţi să pretinzi că aperi atunci când îl vinzi sclav sau îl oferi spre prostituţie? Aici e o grămadă de ipocrizie religioasă şi electorală. Greţoasă.

Dar cumva, toţi aceşti atleţi ai vieţii uită de obiectul cruciadei lor din momentul în care a avut proasta inspiraţie să se nască. Cu excepţia exemplului singular al preotului Tănase de la Valea Seacă, nu văd un demers unitar, coerent şi mai ales consistent al Bisericii de a creşte, iubi şi educa acei copii nedoriţi pe care ar vrea să le oblige pe mame să îi nască.

Aceiaşi oameni care vor interzicerea avortului nu ridică un pai/ foaie de hârtie/ creion spre a-i informa pe credincioşi despre bunul simţ al contracepţiei. Oh da. Să nu ne ascundem după deget. Avem în spatele casei o minunată piscină fără fund numită sex. Le arătăm copiilor ce minunat şi adult e să faci sex. Sexul e promotorul a măcar jumătate dintre reclame şi campanii publice. Mi se pare elementar ca dacă avem poziţia asta, să o păstrăm până la capăt şi să învăţăm copii să înoate. Să ridicăm nişte ziduri de protecţie şi să le spunem că trebuie să aştepte căsătoria / majoratul până a se bălăci e idioţenie în stare pură. Copii vor fi atraşi încă mai puternic, să nu zic irezistibil iar paravanele nu vor face decât să ne obstrucţioneze nouă privirea când copii sunt în pericol de a se îneca. Cu toate astea, jucând pe linia directoare impusă de religia creştină, toţi pro-liferii neagă importanţa vitală a educaţiei sexuale şi nevoia de contracepţie. Nu interzicând avortul vei obţine dezideratul de 0 avorturi. De vreo mie de ani creştinismul se luptă cu prostituţia şi cu drogurile. Cumva încă nu a reuşit decât să obţină amânări. Şi să fie trimis în corzi.

Până acum pro-life mi se pare de fapt condamnare la viaţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s