Vocaţia neeuropeană a BOR

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă aştept de la biserica mea să fie trăitoare şi în timpul lui Dumnezeu şi în timpul oamenilor.
Timpul lui Dumnezeu înseamnă rugă, postire, smerire, ascultare, muncă misionară.
Timpul oamenilor e altceva. E balamucul de zi cu zi prin care încercăm să ne târâm ca prin nisipuri mişcătoare.
Şi din nefericire dacă în primul caz nu vreau să mă pronunţ, în al doilea Biserica ortodoxă eşuează lamentabil.

Mă deranjează că Biserica nu se implică în viaţa lumească aşa cum ar trebui. Mă deranjează că se implică neadecvat în viaţa lumească.
Mi se pare absurd mercurialul sfintelor taine, care ar trebui să fie gratis pentru toţi credincioşii. Mi se pare absurd să stau 4 ore în picioare doar ca să nu fim la fel cu catolicii şi să şedem pe băncuţe. Nu am să înţeleg de ce se stă cu capul plecat în biserică, deşi arhitectura e gândită să te ridice la cer. Nu înţeleg de ce trebuie să îngenunchez când se spune ”drepţi să ascultăm sfânta Evanghelie”. Nu înţeleg de ce sunt permise bârfele în timpul slujbei. Şi nu o să mai încep o diatribă despre locul femeii în biserică şi modul în care biserica înţelege să culpabilizeze femeile şi să le inducă o stare de murdărire.

Diatriba de astăzi este despre anti-vocaţia europeană a bisericii ortodoxe române.
Primele şcoli superioare în Europa creştină au fost asociate unor biserici sau mănăstiri mari. Şi au apărut teribil de devreme. Prin secolul al XI-lea deja se putea vorbi despre universităţi. Iar prin secolul XIV deja se poate vorbi despre universităţi laice.
În Ţările Române cea dintâi şcoală superioară a fost înfiinţată sub oblăduirea religioasă a părintelui Ivireanu în a doua jumătate a secolului XVII. O să-mi spuneţi că ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda. Păi e. Îmi e. Manda mea a început cu câteva secole bune în urma Sorbonei iar Ivireanul pe care l-am iubit în liceu nu era român ci georgian. Chiar dacă a fost mai român decât aproape întregul Sinod, care deşi se afirma latin, de sorginte romană, năzuia către statutul de urmaş al Bizanţului (Ştefan cel Mare s-a însurat cu Maria de Agop pentru a-şi asigura şi a asigura urmaşilor săi legitimitatea la moştenirea Imperiului Roman de Răsărit!), se bălăcea nu doar în slova chirilică a ruşilor creştinaţi mult după noi ci şi în slavona vecinilor de la Răsărit. Încă Biserica se încăpăţânează să se încleşteze de moştenirea slavă, folosind literele alea teribile, pe care trebuie să le ghiceşti în locul fonturilor normale, folosite de toată lumea. (Principiile din Didahii încă sunt în picioare când vine vorba de formarea tinerilor, ceea ce spune multe despre acest călugăr adus de către Prinţul Negru aici pentru a îşi educa poporul. A pus bazele şcolii româneşti. A cultivat sentimentul naţional şi mândria de a fi român, punând în asta toată fibra lui georgiană. Aşa că evident, Mavrocordat l-a vândut turcilor deranjaţi de poziţia sa anti-otomană, a fost caterisit şi puţin scurtat de cap în timp ce era escortat către domiciliul forţat stabilit de către Patriarhia Constantinopolelui. Faptul că s-a revocat ulterior uciderii sale anathema, cred că l-a încălzit enorm.)
BOR s-a mulţumit cu şcolile fondate de Ivireanu şi aşa a rămas multă vreme. Prea multă vreme.
Acolo unde în Europa vestică şi catolică papistaşii ridicau şcoli, la noi nu. Nici măcar mănăstiri nu s-au fondat din abundenţă, ceea ce e o binecuvântare în sine. Dar ei erau papistaşi şi demni de dispreţ.

BOR şi-a păstrat acelaşi dispreţ până azi pentru cultură şi învăţământ. Deşi cred că avem cel mai mare raport între lăcaşurile de cult ortodox şi credincioşii ortodocşi, şi declaraţi şi practicanţi, BOR ridică biserici. Chiar dacă o numărătoare simplă spune că sunt mult mai multe biserici decât şcoli sau licee. Ceea ce e un act criminal. BOR forţează după 70 de ani intrarea-n şcoli, cu berbecele, cerând statut de materie privilegiată. Atât de privilegiată încât îşi permite să se bată cu alte discipline: matematică, fizică, chimie, geografie, geologie, astronomie, istorie, logică şi nu ultima pe listă, biologia, învăţând copii lucruri contradictorii cu restul profesorilor. Şi mai mult, având posibilităţi de coerciţie mult superioare restului cadrelor didactice.

Mă deranjează faptul că BOR şi-a uitat vocaţia lucrului pentru comunitate. Din cele mai vechi timpuri creştine, biserica a avut grijă de neputincioşi şi de bolnavi, în cadru organizat. În 2012, ne apucăm de o gigantică, faraonică, remarcabilă, dar complet inutilă Catedrală a Neamului. Trec peste aspectul de criză, chiar dacă nu îmi dă inima ghes. Constituţia îmi garantează libertatea religioasă. Şi toate cultele sunt egale. Ar trebui să fie egal de nesubvenţionate toate, câtă vreme toate se întreţin din donaţiile credincioşilor. Faptul că absolut electoral se acordă sume enorme din buget pentru această clădire menită să îmi ridice mândria de a fi român/că e departe de a mă face să pleznesc de încredere în mine. Aş prefera ca acei bani să meargă către educaţie. Sau către îngrijirea sănătăţii. Sau către Poliţie, căci eu una m-am săturat de nesiguranţă pe străzi.

Aş putea respecta BOR dacă ar ridica şcoli religioase. Pentru orfanii şi copii abandonaţi cu dreptul cărora la viaţă mă intoxică permanent. Aş putea respecta BOR dacă ar ridica spitale gratuite pentru nevoiaşi. Sau cămine sociale. Sau cantine sociale. Sau aşezăminte pentru bătrânii abandonaţi.
BOR ridică biserici.

Stă spus ”ce faceţi celui mai mic dintre fraţi, Mie îmi faceţi”. Iar acestuia BOR se mulţumeşte doar să îi ia banii şi să îi creeze complexe de conştiinţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s