Şi arde şi doare şi doare şi arde

Mă doare sufletul şi mă arde ceva în creier, ca o sârmă înroşită.

Şi-s ruptă-n două între iertare şi furie.

Ca om sunt furibundă. Nu pot să înţeleg nici minciuna, nici prefăcătoria, nici ipocrizia. Cu circumstanţe agravante fiindcă nu doar către mine au fost proiectate toate imaginile false ci şi către sine.

Ca membru de familie simt iertare şi o fază maniacală în care reiau în cap tot şi tot şi tot. Îmi face rău, simt nevoia să vorbesc şi am plictisit pe toţi cu mono-subiectul meu de care ţin cu dinţii ca pitbulul de mâna hoţului. Chiar dacă nu-mi aduce în niciun fel anii furaţi înapoi.

Dar e şi iertare. Fiindcă pentru prima oară-n viaţă înţeleg că nu-s un monstru, că nu e nimic defect în mine, nici măcar faptul că-mi doresc un şarpe. Fiindcă în sfârşit nu îmi mai simt sufletul fracturat între speranţa că e ceva bun în mine şi certitudinea că nu e.

Şi tot ce a fost necesar, o discuţie de 10 minute cu CINEVA şi să asist la o discuţie de 30 minute cu altcineva, să-mi văd toţi demonii personali nu demontaţi ci transformaţi în particule subatomice.

Priceless!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s