Gluma pentru Daily Cotcodac

A venit iarna şi a reînceput lupta cu firişorul ăla de aer rece, care nuş cum se strecoară pe sub pătura mea şi îmi strică somnul. Mă, da” şi când l-oi prinde! Jur că-l epilez cu ceară clocotită!

Anunțuri

Revista presei

O sprintenă gazelă de +250 kilişoare a avut de ales între a băga în ea până crapă şi a da jos cele 3 persoane suplimentare pe care le ducea în cârcă. Goguţă, mai adă o şaorma cu dătoate la fata! Şi nu te zgârci cu maioneza băbăiatule!

Conform site-ului A3, taica Putin ar avea o formă de cancer. Şi avem de ales între ăla pancreatic sau unul medular. Păi jurnalizdul lui mama, ce fac? Dau cu zarul? Îmi aleg eu ce formă doresc?

Presupunând că are aşa ceva şi nu e o mega ştire preluată de pe bancuri proaste dot ru, pe cât punem pariu că se vindecă?

Şi nu în ultimul rând, ”ce se va întâmpla cu Rusia?” după aceea? Că am întrebarea  asta-n titlu şi n-aş vrea să fac nopţi albe frământându-mă în legătură cu soarta fraţilor de la răsărit.

Doamnele Simona Catrina şi Alice Năstase care au aterizat proaspăt la libertatea, se tot jăluiesc şi se tot jăluiesc de-mi vine să fac o chetă online să le luăm un bax de şerveţele parfumate din Obor să aibă sărmanele cu ce să-şi tamponeze ochişorii. Azi se plâng că-n programa şcolară sunt texte dure, cum a murit câinele soldatului, cum a ajuns şchiop un căţăl şi cum un nemernic de plod a strâns o gâjganie până a făcut-o piure iar copii doamnei Năstase lipsiţi de pozitivismul Disney sunt traumatizaţi de scriitorii din manuale. Băi frate, noi cum n-am fost când am fost în jugul şcolii?

PS Părerea MEA proprie şi personală e că rahaturile de seriale Disney, Violeta, Pisi-eta, vârcolacii adolescenţi şi alte chestii d-astea tembele sunt mult mai dăunătoare. Grav dăunătoare chiar.

Ultima ştire pe care o comentez vine din Orientul Mijlociu. ”Tigroaica încă vânează”. Tigroaica e o eroină kurdă care are se pare circa 100 de idioţi ISIS marcaţi pe patul puştii. Nuş de ce, dar nu cred că acea doamnă a crescut învăţând tutoriale despre cum să devii o Barbie. Despre ea mi-aş dori un serial pentru copii.

Cum să-ţi (nu-ţi) numeri feştilele înainte de Crăciun

Un site dedicat bancurilor a anunţat că ajunul Crăciunului o să vie cu nişte zile de întuneric din cauză de nuş ce furtună solară. După fo oră, timp în care am citit de încă 5 ori cretinismul ăsta, m-am hotărât să văz articolul original. Unde cică unul de la NASA – n-am avut curiozitatea să verific dacă e chiar director p-acolo sau femeia de serviciu, a declarat că datorită unei furtuni solare o să stăm la lumânare, năcăjiţi cam tare, timp de şase zilişoare, inclusiv de Moş Ajun.

Pe principiul neomodern un nebun dă cu piatra-n baltă, 10 înţelepţi se străduiesc să deducă implicaţiile subtile ale gestului, valenţele mistico-religioase şi analizează tiparul stropilor de apă şi al unşpelea se străduieşte să explice publicului care deja s-a adunat ca la comedie că piatra nu a fost aruncată ci şi-a folosit vibraţia energetică pentru a pune în mişcare un set de acţiuni care i-au permis să ajungă acolo unde şi-a dorit, bulgărele de zăpadă s-a rostogolit. Şi s-a rostogolit. Până a lovit ventilatorul.

Şi ce-mi place mie la saiturile de ştiri nebăgate-n programa de instruire şcolară, unul nu s-a documentat:

a) cum dracu cresc spaghetele-n copaci

b) ce pizda mă-sii e o furtună solară.

O furtună solară nu prea aduce cu sine gunoaie spaţiale. Că n-are de unde, soarele generează energie nu moloz.

Aşa că domnilor fabricanţi de lumânări, nu vă număraţi fitilele înainte de Crăciun.

Azi m-am amorezat de Pepe

Până să-l văd la ”Te cunosc de undeva” pe Antena 1, nu pot să zic că m-a lăsat visătoare Pepe. Da, mi-a plăcut omul şi pe vremea când se juca de-a Gipsy Kings. Dar nu atât de mult încât să-l pun la favoriţi. Şi recunosc, faptul că a fost însurat cu Zăvoranca, nu i-a crescut prea mult acţiunile în ochii mei, fiindcă n-o suport pe tipă.

Dar am apreciat de atunci că numele lui a intrat în scandaluri numai tangenţial, fiindcă madama l-a împroşcat cu noroi în lipsa unor argumente decente. Şi apreciez la superlativ faptul că nu i-am văzut numele în niciun scandal cu muieri despuiate de când s-a însurat cu Raluca lui. (App, casă de piatră şi copii fericiţi!)

De vreun an jumate, respectul meu creşte de la emisiune la emisiune.

M-a încântat când a fost un Fuego mai bun decât originalul, când a cântat cu Catanga a fost demenţial, dar azi, azi a fost GENIAL iar eu nu prea mă arunc la vorbe mari.

http://tecunoscdeundeva.a1.ro/stiri/razi-cu-lacrimi-pepe-transformare-incendiara-a-devenit-o-blonda-focoasa-si-a-incins-o-hora-pe-cinste-alaturi-de-concurenti-id623.html

Domnul

Cea mai nasoală zi a anului

Ca să pot decreta ziua asta de 25 oct cea mai nasoală zi din anul ăsta, în care am adunat prea puţine pietre albe, chiar a trebuit să se adune.

– azi se schimbă ora şi mă deprimă ideea că azi a fost ultima zi în care soarele apune la o oră decentă.

– azi a nins (şi a nins frate!) pentru prima oară iar cizmuliţele mele iubite au decretat că e cazul să înceapă să ia apă

– în sfârşit s-au aşezat Mercur cu Alfa Centaurii într-o disjuntură favorabilă şi m-am învrednicit să iau ardeii ăia iuţi necesari pentru SOSUL meu de iarnă. Şi ce să vezi……… Am achiziţionat juma de kil de ardei neiuţi complet. Mă, şi mă jur că miroseau a iute. Cum de mi se-ntâmplă numai mie?

Să moară scenariştii/ Ce ne sabotează mintea

Îmi recunosc spăşită greşala, nu m-am documentat niciodată pe subiectul armurilor antice. Însă am absorbit involuntar imaginile din filmele americane despre Roma, Grecia antică, Egiptul antic fără să le trec prin filtrul gândirii.

Conform acelor scenarişti nemernici, armurile cel puţin conţineau dacă nu erau din bronz masiv. Şi prin masiv, înţeleg bucăţi continue, turnate sau bătute în formă adecvată. Recunosc, eu aş fi înclinat spre varianta armurilor de piele dacă m-ar fi întrebat cineva răpide răpijor.

Din nefericire nu m-am gândit nicio secundă coerent la acest subiect fiindcă:

– la rezistenţa materialelor am învăţat cât de slabă e o foaie de bronz de 2-7 mm

– dacă s-ar fi purtat platoşe de peste 7 mm grosime, greutatea ar fi fost cocoşătoare, la propriu

– sub soarele mediteranean, orice soldat suficient de prost încât să se bage într-o astfel de conservă, în câteva ore ar fi ajuns friptură în sos propriu.

Deci, dragii mei cititori, dacă vă întrebaţi vreodată ce fel de armură a purtat Alexandru cel mare (şi mai toate armatele din epocă), aflaţi, aşa cum am aflat şi eu azi, că armurile din epoca bronzului erau făcute din straturi de pânză de in/ cânepă lipite între ele cu clei de iepure sau de seminţe de in, până ajungeau la o grosime de estimez eu cam 2 cm.

Cu toate că pare bizar, testul săgeţii făcute pe o astfel de armură (săgeata şi arcul fiind copii fidele ale armelor din epoca alexandrină) a demonstrat că vârful săgeţii pătrundea într-un astfel de material compozit nu mai mult de 1 cm. Într-o foaie de bronz de vreo 5 cm însă aceeaşi săgeată a intrat cam 15 cm, adică mai mult decât suficient ca să-l omoare pe purtător sau să-l schilodească.

RUŞINE HOLLYWOOD!