Stiluri de viaţă

http://www.vice.com/ro/read/e-sinistru-sa-fii-vegetarian-la-un-craciun-tradtitional-romanesc

Cum eu cred cu tărie că fiecare are dreptul să facă fix ce vrea cu viaţa lui şi să mănânce fix ce-l duce capul, nu mă oripilez nici când se mănâncă feluri cu carne în faţa mea, nici când se mănâncă numai vegetale. Sincer, pot să rezist la ambele feluri de dietă fiindcă, dantiţia, structura stomacului şi lungimea intestinelor mă încadrează la omnivor. Din partea mea, dacă un om e suficient de tâmpit să îşi dorească o dietă de iarbă verde, dacă sunt într-una dintre acele rarisime zile în care mă dă afară din casă spiritul creştinesc de vegheat la binele aproapelui i-aş zice să pună dracului mâna pe cartea de istorie. Unde scrie clar că Europa n-a prea fost permanent un tărâm mitic al bundenţei hranei şi că ultima foamete care a bântuit pe aici fusă în ”pajnouă al secolului trecut. Adică acum mai puţin de două generaţii. Şi tot acolo scrie că împinşi de foame unii au încercat să mănânce iarbă numai ca să moară-n chinuri groaznice. Ocazie cu care consider că mi-am făcut datoria de bun samaritean şi dacă omul simte nevoia în continuare să mănânce iarbă verde, aia e, nu am nici cum, nici de ce să mă opun. Nu pot să mă piş pe libertatea lui, tot aşa cum dacă mie mi se scoală să mănânc cârnaţi sau chiftele, refuz să las un altul care nu e de acord cu mine să-mi strice cheful.

Sunt pe lumea asta oameni care nu mănâncă niciun fel de carne. Sunt unii care mănâncă numai legume crude. Habar n-am să spun dacă fac bine sau rău. Şi nici nu cred că e treaba mea. Din nefericire majoritatea celor care aleg să facă asta o fac din cauză de mofturi. Că e cool să demonstrezi că ai o vibraţie înaltă şi să nu mănânci fiinţe vii. Mie şi legumele mi se par suficient de vii, dar asta e părerea mea personală.

Ce faci când îţi pică-n casă unul dintre ăştia, când toţi ceilalţi musafiri nu au restricţii alimentare? Sincer, l-aş ţine la un regim strict de pită cu apă, în cazul în care nu e unicul invitat. Dacă e unic, înseamnă că vreau să-l onorez în mod special. Dacă e doar unul dintre mai mulţi şi nu e invitatul de onoare, atunci n-are decât să îşi aducă pacheţel cu sine, să facă foamea, să plece sau să nu vină deloc. Ori mâncă ce-i pun în farfurie, ori nu e treaba mea. Mai grav e când fâţa e din familie şi paranghelia e în familie. În acest caz, moftul român/ de orice altă naţionalitate şi etnie n-are nici un pic de empatie din partea mea. Facă foame cruntă sau să vină cu pachetul de acasă.

Desigur, aceleaşi reguli le aplic şi pielii mele. Dacă sunt invitată la masă iar ceilalţi au anumite cutume alimentare, dacă nu le pot tolera, fie nu mă duc, fie mă duc cu pacheţelul personal, că nu m-a slobozit nimeni cu hârzobul din ceriu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s