Cine n-are noroc, n-are/Seamănă eclipsă şi nu răsare

Eii, cum un om anunţat face cât doi, mă dusei eu chitită să admir în mers eclipsa. Mno bine şi numai ce ajung în staţia de tramvai şi constat că n-am aparatul foto cu mine că am plecat pe principiul ”vâj”. Mă întorc, iau aparatul, aranjez aparatul, îl bag în geantă şi plec.

Iar când să admir minunata eclipsă se pune pe o burniţă d-aia mocănească de-am ratat evenimentul cu totul.

Dar mă rog, cât dai, atâta face. N-am plătit să admir fenomenul, nu mă pot da lovită-n aripă. Da-mi închipui cum ar fi fost să dau o pălărie de bani să mă duc până-n Insulele Feroe şi acolo ori să mă mursece ursul polar – s-a întâmplat unui nefericit – ori să pună de-o zăpezică fix când se pupă Soarele cu Luna.

Pe când un Patriarh Francisc ? partea a -II

Începusem să mă sintetizez de ce îl iubesc pe Papa Francisc şi eram pe cale să mă întreb când ne-o da şi nouă, ortodocşilor un Patriarh precum Papa.

Unul care să se ducă-n Parlament şi să spună: ”Dragii mei credincioşi sau reprezentanţi ai dragilor mei credincioşi.

În România există optâşpemii treisute de biserici dar numai patru mii şapte sute de şcoli şi numai patrusute şi ceva de spitale.  Tăiaţi subvenţia pentru Biserică, iaca fiilor am plătit impozitul către stat pentru toate afacerile bisericeşti. Nu mai viraţi bani de la buget pentru hărăbaia aia de Catedrală, de acum înainte e datoria clerului să dea bani să o ridice. Aţi închis spitalele şi şcolile din zonele greu accesibile fiindcă statul n-are bani pentru ele şi nu e rentabil economic să le ţineţi. Daţi-ni-le nouă ca să deschidem din fondurile noastre şcoli pentru copiii amărâţi de la ţară care n-au cum să meargă câte 18 km în fiecare zi, dus întors ca să înveţe să buchisească. Daţi-ne nouă spitalele închise ca să facem în ele spitale cu fondurile Bisericii unde să tratăm amărâţii care n-au de unde îşi lua un paracetamol.

Daţi-ne nouă măcar o parte dintre sărmani ca să îi putem ajuta.

Stimată comisie ministerială de la ministerul Învăţământului. Cine mama dracului a editat şi aprobat manualele alea prin care copii sunt îndobitociţi şi sunt educaţi să respingă orice urmă de raţionament ştiinţific? Că noi vrem să-i dăm în judecată pentru rele tratamente aplicate în bloc minorilor şi mai ales pentru că nu şi-au îndeplinit menirea misionară de a aduce omul sub Dragostea lui Dumnezeu.

Ajutaţi-ne să găsim prin umilinţă calea către cel din urmă membru al congregaţiei şi nu prin aroganţă.”

Dar se pare că prea curând n-am să aud aşa un discurs. Sincer, nu cred că o să-l aud în viaţa asta.

Nu când pe anumite bloguri religioase sunt oameni care sunt extrem de pasionaţi în a arunca anatema (apropo, asta se aruncă aşa, de orşce popă, de capul lui, fără aprobare de la Patriarhie?!) către catolici. Sau către reformaţi.

Şi nu doar a unora în viaţă. Noooooo, cum să ne limităm la chestii de bun simţ când putem să sărim calul? Dacă tot aruncăm în stânga şi în dreapta cu anateme, hai să o luăm metodic şi să-i afurisim şi pe ăia morţi. De preferinţă care n-au auzit veci de ce e aia ortodoxie şi dacă tot suntem acolo, hai să-i şi scoatem din morminte că e vina lor că nu au auzit cuvântul Domnului de pe uliţa românească şi să-i ardem pe nenorociţi.

Doamne feri să merem prin ISIS şi să facem oarece propagandă misionară. Sau măcar să trimitem ceva ajutoare către minorităţile creştine de acolo. Nu, că ăia nu-s ortodocşi! Deci merită să-i omoare islamiştii.

Pe când un Patriarh Francisc?

Istoria Bisericii Catolice e cât se poate de zbuciumată şi spectaculoasă. A fost condusă de mai mulţi păcătoşi decât sfinţi. A generat războaie, a generat pogroame, a generat genociduri, a prezidat peste numai Dumnezeu câte iaduri minore, a distrus moştenirea progresistă a epocii greco-romane şi s-a agăţat de ce a fost mai rău din epoca sclavagistă.

Cu toate astea tot în sânul ei au fost şi sfinţi care au propovăduit egalitatea între oameni, iubirea faţă de aproape şi decenţa umană. Dacă te fascinează mizeria umană, Biserica Catolică i-a dat pe  Papii Borgia care furnizează suficient material să ofere orgasme mentale şi celui mai împătimit râmător în scârnăvii. Sau pe Torquemada. Sau nenumăraţi alţi torţionari care au despărţit biserica de Dumnezeu cu aceeaşi siguranţă cu care Suzana Gâdea a despărţit şcoala (românească) de cultură. Dar tot Biserica Catolică e cea în care au putut să apară şi să rămână Venerabilul Beda, Sfântul Francisc din Asissi.

Şi primele universităţi europene tot sub oblăduirea Bisericii Catolice s-au  ridicat.

Pe vremea în care în care boierii moldoveni socoteau de hulă ştiinţa de carte iar preoţii ortodocşi recitau papagaliceşte slujbele fiindcă majoritatea erau la limita analfabetismului – şi acestui fapt datorăm prezenţa unui număr covârşitor de eresuri păgâne înglobate cu forţa în ceea ce noi numim cu nespusă mândrie creştinism ortodox român, în vest începuseră a se regăsi întrebările răspunsurile pierdute ale antichităţii. Pe vremea când Antim Ivireanul (sfânt român dar nu de naţionalitate română!) abia punea bazele unei amărâte tipografii şi a primei biblioteci a Bucureştiului,  la fel de la mama dracului ca şi Ţara Românească faţă de inima să zicem civilizatorului Imperiu Roman, în Anglia existau deja Oxfordul şi Cambridgeul, nuclee de cultură, cunoaştere şi civilizaţie.

Au existat auto-dafe-urile şi arderea pe rug a lui Giordano Bruno. Însă există Universităţile Catolice unde se învaţă inclusiv astronomie. Iezuiţii au nişte observatoare cosmice care rivalizează cam cu orice alt observator cosmic ”civil” al lumii. Şi au admis până şi posibilitatea ca Dumnezeu să nu fi ales numai Pământul ca loc al desăvârşirii Iubirii sale.

Iar în ultimii ani Dumnezeu a trimis Bisericii Catolice o serie providenţială de papi care au adus în prezent acest colos adormit şi în mod inerent ancorat în trecut. A început cu Papa Ioan, a continuat genial cu polonezul Papă Ioan Paul al doilea cu figura lui de bunicuţ alergător pe toate continentele în maratonul lui Hristos. În timpul pontificatul lui Biserica a spus pentru prima oară de la Constantin încoace ”îmi pare rău” şi ”am greşit”. A urmat neamţul Ratzinger care în ciuda aspectului vag asemănător a preferat să se diferenţieze prin orientare. Papa Ratzinger a ales linia talibană a bisericii care a preferat să îşi închidă ochiul asupra păcatelor săvârşite şi să se bălăcească în autosuficienţă. Şi a venit la cârma Bisericii Catolice Papa Francisc. Recunosc, numai lenea mea fundamentală mă împiedică să fac ceea ce mi-aş dori să fac şi anume să mă convertesc la catolicism. Să trăieşti şi să urmezi calea extrem de îngustă deschisă de către un astfel de pontif nu poate fi decât o onoare şi o provocare personală pentru fiecare credincios.

Pentru prima oară în ce-mi aduc eu aminte că am citit vreodată despre istoria Bisericilor avem un Papă care să fie dispus să-şi suflece poalele sutanei albe, să îşi îndese bine scufia pe urechi, să pună peste o cască de protecţie şi să ia în mână un baros cu care să izbească toate vacile sacre.

– Am auzit pentru prima oară de conceptul de planificare familială catolică: ”o bună femeie catolică nu trebuie să fete ca o iepuroaică”

– Am auzit pentru prima oară un Papă criticându-şi biserica pentru opulenţa în care se lăfăie şi neîndurarea pe care o arată săracilor

– Am auzit pentru prima oară despre necesitatea curăţării bisericii de monştri.

– Am auzit pentru prima oară din evul mediu că preoţii catolici ar trebui să se poată căsători.

Da, Biserica Catolică e un uriaş încă achilozat deşi a început să se trezească. Da, e greu ca un organism simultan atât de venerabil şi de extins şi de pătruns de infaibilitatea propriei poziţii să reacţioneze rapid şi să se modifice atât de radical încât să poată deveni atât de suplu precum imaginea blândului şi zâmbitorului Francisc.

Repet, rămânerea mea în ortodoxie e doar rezultatul ignobil al acestei lene de dimensiuni colosale. Nu al vreunei convingeri personale, nici măcar a vreunei afinităţi teribile cu credinţa străbunilor.

Şi îmi e ruşine de încăpăţânarea cu care prelaţii români, mai ales unii pe care ”box populi, box dei” îi consideră sfinţi, se agaţă de întoarcerea în trecut. Bun sau rău, cu binecuvântrări sau blesteme, caracteristica principală a timpului trecut este că A FOST şi nu se va mai întoarce.

Acolo unde universităţile catolice pregătesc medici care să lupte cu boli, în România, BOR vrea să îndoctrineze copii că tot ce au de făcut spre a se însănătoşi e să se roage şi să pupe moaşte. Nu zic că rugăciunea nu e necesară vindecării. Dar mi se pare că dacă e ataşată şi unui tratament adecvat are mai multe şanse să se îndeplinească.

Acolo unde Papa tună şi fulgeră în faţa indiferenţei europene care îi tratează pe amărâţii care îi bat la uşă cu dispreţ suveran, în mănăstirile noastre se cântă încă ”sfântă tinereţe legionară”. Şi da, cu toţii ţinem minte ce oameni deosebiţi erau acei legionari şi cât respect pentru drepturile omului profesau.

Papa Francisc solicită şcoli mai multe, Patriarhul vrea mai mulţi bani pentru o Catedrală a cărei utilitate practică e nulă.

Papa Francisc vorbeşte despre responsabilitatea de a fi creştin în secolul 21 şi de a distribui fondurile Băncii Vaticanului către sărmanii lumii, Patriarhul cere bani pentru mai multe biserici.

Papa Francisc aprobă ca bisericile să devină altceva, Patriarhul ar face încă o biserică din orice altă clădire.

Papa Francisc vorbeşte despre ce trebuie să facă Biserica astfel încât lumea să devină un loc mai bun şi mai plăcut lui Dumnezeu, Patriarhul vorbeşte despre ce datorează lumea faţă de BOR.

Papa Francisc vorbeşte despre cum trebuie convinşi copii că Dumnezeu îi iubeşte, indiferent de cine le sunt părinţii, Patriarhul girează manuale de religie în care copii sunt învăţaţi că dacă pun murături pe 14 sept merită să fie călcaţi de maşină.

Despre trectutul Papei Francisc apar tot felul de amănunte înduioşătoare şi inspiraţionale.
Despre trecutul Patriarhului Ciubotea ies la lumină legături cu Securitatea.

În ochiul privitorului

Şi pe la prânzişorul cel mare, mării mă dusăi eu la Kauflandul ”vechi” de pe Mihai Bravu. Şi cum îmi făceam eu listă cu ce am de luat, ochii îmi picară pe una dintre reclamele din geam.

Un reclamagiu mă anunţa voios că pot să-mi iau ”UN MIC DEJUN KFC”. Numai că eu am văzut  DE JUNK.

Cine are dreptate? Ochiul meu cârcotaş sau sloganul?

Religia în şcoli

Toată bălăcăreala asta cu religia în şcoli mi se pare aiurea.

Da, recunosc, cred în Dumnezeu

Nu, recunosc, nu cred că religia ar trebui predată în şcoli. Nici obligatoriu, nici opţional.

Aşa cum au făcut capele mortuare, tot aşa pot face şi săli de curs pentru elevi de orice vârstă, ca şcoală de duminică, aşa cum se practică în State.

BOR vrea religie obligatorie? Nu-i bai, se cheamă învăţământ privat şi se predă ce vrea şcoala, pe banii părinţilor.

BOR vrea predare obligatorie în şcoli? Şi eu vreau chitanţă la biserică.

De ce nu există şcoli, spitale, cămine pentru femei cu copii pe care soţii le-au aruncat pe drumuri, pentru copii pe care mamele nu i-au avortat fiindcă avortul e un păcat de moarte, dar abandonarea lor e faptă bine-plăcută Domnului, pentru bătrânii care nu se mai pot îngriji singuri?

Dar campania asta în care vedete şi vedetuţe fac prozelitism pro-religie obligatorie, e mai mult decât pot eu să înghit.

Îmi spun că fără religie predată în şcoli, sufletul copilului e în pericol. Nu zău. Şi eu care credeam că asta se întâmplă fără implicarea părintelui care să-şi apere copilul. Dar cum rămâne cu predarea faptului că un accident (mortal) de maşină e plata pentru că plodul a copiat sau şi-a luat în bâză profesorii? Că pare-mi-se se zice pe undeva prin Biblie (cartea aia învechită în care se zice ”iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi ”Dumnezeu e iubirea”) că ceea ce faci pentru cel mai mic dintre oameni, pentru Domnul faci.

Însă mă deranjează ipocrizia. Sincer, pe persoana mea fizică, am cel puţin câte o icoană în fiecare cameră şi prezenţa lor îmi dă o stare de linişte. Însă nu simt nevoia ca musafirii să se închine către ele. Şi nici nu dau cu ele în cap cui îmi calcă pragul.

Se spune că după revoluţie s-au înlocuit portretele lui Ceauşescu cu icoanele. În principal fiindcă trebuia agăţat ceva în cuiele alea şi atunci icoanele păreau suficient de neutre. Numai  că sub icoanele alea noi am învăţat ştiinţă, nu religie.

Se spune că scoaterea din programa şcolară a religiei obligatorii ar creşte numărul de infractori.

M-ar amuza să văd nişte statistici: ce procent de infractori exista în România comunistă şi ce procent de infractori există acum. Mai ales ce procent de infractori exista, să zicem în ”89 la pentru vârstele 14-25 de ani şi cât e procentul în 2015. Şi dacă nu e scăzut cu minim 80%, nu mă convinge câtuşi de puţin argumentul că religia ar moraliza masele. Şi că ar hrăni în mod deosebit sufletul copiilor.