Spovedanie

Anul acesta niciunul dintre cele şapte păcate capitale nu mi-a fost străin şi-mi simt sufletul micit şi murdărit.

1) Mândria

Am lăsat să devin făţarnică. N-am răbdat cui m-a înjosit şi nu pot să iert cui i-a înjosit pe ai mei.

2) Lăcomia

Şi la mâncare şi la bani din motivele clasice.

3) Lenea

Oare pe lumea ailaltă jocurile de pe facebook pot fi încadrate la religiozitate?

O exista vreo doctrină a statului pe canapea?

4) Mânia

Păcatul anului intră aici. Simt că tot ce mi-a mai rămas din suflet are culorile mâniei. Păcat că taica Eric Flint n-are dreptate. Mânia nu e albastră. Mânia are culoarea şi consistenţa smoalei. Şi tare mă tem că întâi va apune viaţa mea înainte de a apune soarele peste mânia mea. Acum sunt supărată pe cineva. Deşi cuvântul supărare e blând şi mărunt. Vorba den bătrâni spune adevărul. Sufletul meu e catran de supărare. Şi din nefericire dacă mă pot ruga să învăţ să iert cele ce mi-au fost făcute şi n-au fost nici puţine nici din greşeală nevinovată ci din diabolism în starea cea mai pură, cele care le-au fost făcute părinţilor mei în calitate de victime colaterale, pe alea n-am să le pot ierta nici în mormânt. Nici după aia.

Ş-am să mă rog până în clipa morţii ca cel care m-a transformat dintr-un monstru relativ benign în monstrul care sunt acum să primească cu ocaua ocalelor lui Cuza plata. Şi să mi se dea privilegiul de a-l privi chinuindu-se. Azi, în ziua iertării nu pot decât să mă rog ca din ce a furat părinţilor mei să-şi facă mormânt iar din ce mi-a furat mie să plătească popii şi lumânările. Şi pentru verigheta furată a bunicilor mei să i se rânduiască chinurile pe care le-a trăit bunul, dar să nu se termine aşa iute, din primăvară până toamna ci măcar pe cât a mai trăit buna fără de el. Asta e rugăciunea mea din fiecare clipă. Şi izbăvirea o să-mi vină când l-oi vedea pe hoţ pus în mormânt.

5) Zgârcenia

Cu regret, date fiind condiţiile zgârcenia nu o consider păcat ci virtute capitală.

6) Invidia

Aici n-am a purta cine ştie ce greutăţi. Doar o poreclă ce am dat.

6) Desfrânarea

Şi vorbe nechibzuite am zis şi fapte mai puţin chibzuite am făcut.

Pentru toate de mai sus, Doamne sunt vinovată.

Pentru faptul că nu am vrut să văd,  Doamne sunt vinovată.

Pentru toate cele pe care le-am săvârşit din iubire sau din frică, Doamne sunt vinovată.

Ştiu că am fost ajutată să le fac pe toate, dar a fost alegerea mea să le fac. Motivele nu mai au nicio importanţă. Important e că am ales să mă mânjesc.

Dar greu îi Doamne să n-am un şarpe sau o Evă pe care să dau vina!

Anunțuri

2 răspunsuri la „Spovedanie

  1. Păi ce să faci tu cu o Evă sau un şarpe? Ţie îţi trebuie un alt Adam!
    Dar poţi să-mi povesteşti un pic cum e cu desfrânarea aia. Preferabil la ureche, adică pe adresa de email.
    Că nu mai înţeleg nimic: de exemplu, să oferi cuiva gogoşari se numeşte desfrânare???

    • Simplu, Adam a dat vina pe Eva şi Eva pe şarpe. N-a considerat necesar să îşi folosească adecvat coaiele din dotare şi să îşi asume prostia de a nu fi făcut uz de liberul arbitru.
      Cât despre spovedaniile private la ureche, nu eşti preotul meu duhovnic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s