Coincidenţă

Zâmbeam în barbă şi mă gândeam la cârciuma preferată.

Youtube-ul a fost prompt: https://www.youtube.com/watch?v=mfJflPd03b4

Anunțuri

Vrei un moft? Fă-ţi-l!

Mno, acum 3 ani mi-am făcut o dambla, însă astă primăvară într-un moment neplăcut pt mine am renunţat la respectivul moft.

După o matură chibzuinţă şi multe regrete ale gestului, am decis că e cazul să refac moftul respectiv.

Pun mâna pe telefon şi sun pe furnizorul iniţial, ”regret, nu mai oferim mofturi d-astea”.

Caut pe net. Găsesc un alt furnizor, vis a vis de  Mall Vitan. Sun de vreo 5 ori, mă lămuresc ce şi cum, costuri, amănunte, nebunii. Vine ziua în care doream să fac tranzacţia. Sun ca să mă lămuresc dacă se poate în ziua respectivă. Nu se poate, abia peste 2 zile de azi înainte e specialistul în mofturi aşa cum vă doriţi dvs. Înjur copios, aştept să vină ziua Z.

Mă transport la sediul furnizorului. Evident cu telefon înainte. Ajung, ”eh, mai trebuie să aşteptaţi vreo 30 min, că trebuie să pregătim”. ConopiZda mă-sii. Noroc că fâţâindu-mă pe culoar găsesc expuse modelele de mofturi. Din nefericire nu aşa cum voiam eu moftul. Iese ”specialistul” şi îi zic cum şi ce moft vreau.  Scărpinat în creştet, ”nu se poate”.

Dar sunaţi dvs la numărul ăsta, la Cristi, el furnizează mofturi de genul pe care-l doriţi.

În disperare de cauză sun la o prietenă a cărei soră lucrează într-un mediu alternativ. Da, veniţi azi la 7.30 ca să vă vadă şeful ăl mare şi să-i explicaţi ce şi cum. La 2 minute după ce zic da sună un client şi vrea o documentaţie a doua zi.

Ca să nu mai pierd o lună aşteptând momentul propice după horoscop, sun la faimosul Cristi care mă expediază instantaneu, că e la nuş ce convenţie. Dau sms în care îi explic omului ce vreau şi fac greşeala să întreb cât costă. Răspuns scurt, după juma de oră, ”200 lei, dar veniţi dvs. în 2 săpt.”

Aparent omul nu e la curent că dacă madam Mincă junior vrea ceva, AZI, atunci azi trebuie să primească, nu peste 2 săpt, că altminteri e bai.

Cu suficiente spume ca să intru în competiţie cu un extinctor îl sun pe un amic. Omul, o bomboană, mă ajută şi-mi dă nr. de telefon al primului furnizor de mofturi. Sun, îi povestesc cu lăcrămi în ochi păţaniile şi-l rog de ajutor, să mă trimită la cineva dintre prietenii lui care să mă ajute.

Şi Eddy e tot un dulce şi îmi dă o alternativă.

Sun la alternativă, şi acolo se putea, 150 lei, dar peste 2 zile.

Moment în care îmi bubuie nervii şi-l sun iar pe Eddy ca să-l întreb cum se fac ”home made” mofturile. Băietul, probabil plictisit, îmi explică.

Aşa că, inspirându-mă din vechiul şi bunul proverb românesc, mi-am făcut moftul cu mâna mea. La o doişpezecime din preţul cerut de cel mai ieftin furnizor.

Ajung acasă după ce am cumpărat componentele necesare asamblării, mă apuc de estimări şi guestimări. La mama dracilor, nu merge. Mă uit, măsor, înjur birjăreşte, după care am o idee alternativă. Nu la fel de aspectuoasă, dar fezabilă.

Da, moftul făcut de Eddy a fost mai mişto decât ce am reuşit eu să fac. Avantajul soluţiei mele creative e că se poate monta şi demonta imediat, fără să lase urme.

Trăiască soluţiile artizanale.

Concluzii culinare

După ce mi-am crăpat capul cu Dukan:

  1. Se pot face şi prăjituri care n-au sens, dar au gust bun
  2. Am învăţat să fac două soiuri de biscuiţi de regim excelenţi
  3. Până acum câteva persoane care n-au niciun interes nici să mă mintă, nici să mă scarpine între urechi au declarat că ştiu găti excelent.

PS: Da” şi când oi pune mâna pe nea Dukan….