Bebe – pericol public sau bine faci, bine primeşti (după încercările de rigoare)

(mi-aş fi dorit să fie singura postare pe ziua de azi)

 

Azi dimineaţă, m-am dus ca o floare să  scot o foaie de hârtie la imprimantă.

Sufletul lui Avram Iancu! Niica. Pomenit oareşce puli şi pizde. Şi totuşi, ce are.
Amintindu-mi însă de sfatul citit când am primit primul cadou casnic (înainte de a vă panica referitor la funcţionarea aparatului, verificaţi dacă e în priză), m-am apucat să verific cablurile.
Priza şi ştecherele de jos, ok. Ridic ochii, dacă tot fac muncă detectivistică, atunci să fie muncă dedicată şi mă uit la părţile băgate în dosul imprimantei. Şi-mi pică faţa. Am găsit cu ce trebşoară se îndeletnicea de 3 zile, mnealui, Bebe al treilea cu osăbită îndârjire.

Cablul de conexiune era ros, se mai ţinea într-un firicel mititel, mititel, mititiiitel de cauciuc.

Pacostea regală a făcut conexiunea: dacă merge imprimanta, eu sunt consemnat după gratii. Aşa că, pe ei, pe mama lor, a ros-o ca să-şi facă dreptate.

 

Şi când i-am zis mamei acum vreo 2 zile că la tura precedentă de ploi l-am văzut şezând pe  stropitoare şi bucurându-se peste poate la vederea unor porunghei uzi şi zgribuliţi, n-a vrut să mă creadă. Acum a reconsiderat subiectul.

 

Încheiere: azi trebuia să mă văd cu o doamnă căreia să-i dau nişte cartofi mov încolţiţi ca s-i poată pune în pământ, i-am zis păsul, mi-a făcut cado” vechiul cablu de imprimantă al dânsei.
Deci vorba englezului, what goes around, comes around .

Urcarea pe cruce a bujorului românesc

Specia e protejată prin lege şi e interzisă culegerea şi comercializarea florilor.

 

Azi în piaţa Obor am văzut exemplare de bujor românesc – cel mai probabil braconate de la Comana la o vânzătoare de etnie rromă.
Am cerut ajutorul Poliţiei locale al cărui agent în loc să ia cea mai vagă urmă de atitudine m-a sfătuit ritos să mă duc la administraţia pieţei, de parcă aceia ar fi putut interveni într-un caz de încălcare a legii. Am sunat la 112, au promis că vor trimite un echipaj, habar n-am dacă au trimis.
Dacă vedeţi şi prin alte locuri, chemaţi poliţia. Aşa sunt şanse ca delicatul bujor românesc să mai ajungă să fie cunoscut pe viu şi urmaşilor noştri.
Iaca o poză bună făcută de nişte oameni mai buni decât mine

Când zic eu că e necesar să înveţi dracului gramatică

Mi se zice că-s fixistă şi retrogradă

Dar dacă nu înveţi, parol că se găseşte vreuna ca mine care să se uite de 5 ori la poză şi să se întrebe ce dracu are zăpada cu backstage door şi da, mă, ştiu, muntele e simbol falic, da” nici chiar aşa, în pula lui Atlas.

inaltime

Via http://cronicipebune.ro/mare-e-gradina-facebook-statusuri-ep-109/

Pesto de urzici – variantă personală şi complet orientativă

Aşa cum i-am promis săptămâna trecută unei doamne foarte speciale.

Ingrediente

  • 200 -300 g de urzici proaspete
  • 1 căpăţână de usturoi – presată
  • 2-3 linguri caşcaval ras – opţional
  • 1 măr ras – opţional

 

  • de la 100 ml ulei în sus – după gust
  • zeama de la o lămâie

 

  • 1 roşie normală sau vreo 10 cherry – prima cubuleţe mici, cherry tăiate-n 4 sau 8 dacă aveţi răbdare  – opţional
  • 2-3 fire de ceapă verde tocată
  • 1 legătură verdeaţă după gust – tocată fin
  • sare şi piper după gust
  • seminţe: floarea soarelui, dovleac, susan, nuci

 

Primele ingrediente se bagă în blender sau robot. În timp ce se pasează se adaugă uleiul şi zeama de lămâie, până ajunge la consistenţa unui piure fin. De adaugă ulterior roşiile, ceapa, verdeaţa şi se potriveşte de sare şi piper.

 

Se poate consuma ca atare

Se poate pune nişte ceapă călită şi 2-3 ciuperci ameţite – caz în care e o alternativă excelentă la mâncarea de urzici, de preferinţă cu un ou fiert moale.

Puteţi pre-coace două foi de plăcintă şi să le umpleţi cu acest amestec

 

 

În caz că vă îngrozeşte ideea de a mânca urzicile crude (deşi celulele vezicante sunt ucise de zeama de lămâie sau de oţet – dar fierul se absoarbe cum trebuie doar în  prezenţa vitaminei C prezentă şi în zeama de lămâie şi în pătrunjelul verde) puteţi înlocui urzicile cu untişor, ştevie tânără (scoateţi totuşi nervurile), spanac, salată, lobodă, iarbă grasă, ştir tânăr sau mai exotic, varză kale.

Dilema salatei orientate

E salata tradiţională de post a familiei şi poartă acest nume fiindcă toate ingredientele sunt orientative

 

Cum se face, găsiţi pe http://www.catchy.ro în scurt timp.

Dar povestea de azi nu e decât despre una dintre legumele din această minunată salată: castraveţii muraţi. Aparent, din raţiuni oculte care mie-mi scapă, nu se pot folosi castraveţi muraţi în saramură ci doar cei în oţet.

Vorbeam cu mama despre mâncare, mi-a zis că a făcut aşa ceva şi se văita că nu a avut suficienţi castraveţi în oţet pentru salată şi că borcanul pe care i-l înapoiasem fusese cu saramură.

Am întrebat de ce nu se poate. S-a uitat la mine ca şi cum debitasem o blasfemie majoră. ”Fiindcă nu se pun castraveţi în saramură la salate!”

Aşa că, pentru numele castraveţilor lui Priap, de ce?