Ce ne-a dat comunismul nouă?

Ce ne-a dat comunismul nouă?
Brânză, lapte, carne, ouă.

De fapt nu le-a dat, le-a luat, dar e suficient să auzi o minciună de niște și nu foarte multe ori, chiar dacă inițial știi că e minciună, poți ajunge să o crezi. Așa că mulți dintre cei care consideră că a fost bine și frumos în comunism cred asta fie pentru că au fost atunci tineri și totul era mai frumos, fie pentru că au auzit spus asta de suficiente ori încât să și creadă.
Pentru cei suficient de tineri încât să nu fi prins perioada, am un sfat. Documentați-vă.
Pentru cei care fantazează asupra beneficiilor perioadei, am câteva întrebări: vă mai aduceți aminte cum era să stai la coadă? Vă mai aduceți aminte cum era să nu ai de ales? Și mai presus de toate, vă mai aduceți aminte cum era când dacă refuzați să cântați osanale lui Ceaușescu riscați să înfundați pușcăria?
Cel mai important lucru pe care însă l-a luat comunismul majorității românilor, e drept, grefat pe vreo 200 de ani de dominație fanariotă, e capacitatea de a gândi individual și a putea opta conștient.
Fiindcă un stagiu de pușcărie primeau cei care gândeau pe cont propriu sau făceau ceva care ieșea din directivele trasate de partid.
Iar asta a tăiat mult din capacitatea de a lua decizii pe cont propriu.
Suntem rezultatul a câtorva mii de ani de plivire a celor care îndrăznesc să ia decizii individuale. În preistorie, individualitatea era mult prea des egală cu moartea din cauza eșecului de a te integra în comunitate. În Evul Mediu, individualitatea a devenit o formă de blasfemie. Pe acest background a venit epoca fanariotă cu ”căftănirea” permisă doar de alții și pe urmă nici măcar Carol I nu a fost suficient pentru a sparge aceste tipare.
Majoritatea românilor consideră că doar elitele au această îndatorire de a gândi, dar comunismul ne-a învățat că și elitele pot fi sfâșiate și că li se poate trasa directiva de a gândi doar în conformitate cu paradigma Partidului. Veșnic scris cu majusculă, ca nu cumva cineva să uite că e de egală importanță cu Dumnezeu și Țara. De fapt chiar e Dumnezeu pe pământ și Țara însăși.
Acolo unde oamenii normali aveau inițiative proprii, Omul Nou comunist avea obediența față de partid, capacitatea de a urma și mai ales crede orbește ceea ce i se spune. Iar această trăsătură încă n-a murit.

De aia cred că ”Hora așezată” a celor de la Taxi reprezintă esența acestui segment de populație românească.
În primul rând e un auto-denunț. E o versiune de auto-critică totuși neasumată. Omul a făcut tot ce i s-a ordonat, dar cum n-a primit nici vila, nici mașina și mai ales contul din bancă, dar ofofof, trec anii și
De câte ori o aud pot să-l văd mental pe un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat decent, dar cu o cămașă cu culorile duse și scămoșată de la atâta purtat, cu pantalonii lucioși de la atâta călcat, pantofii scâlciați dar făcuți conștiincios cu cremă ieftină, cu basca-n mână, mototolind-o cu mâini asudate în fața lui Soroș. Io am făcut domnu” Soroș, am dres domnu” Soroș, acu” matale ce dai fiindcă am fost așa un câine bun și am făcut ce gimbușlucuri mi-ai cerut și tot aportul pe care mi l-ai cerut? Ți-am fost câine credincios și n-am mușcat mâna. Însă mâna ta stăpâne nu mă hrănește și nu așa ne-a fost învoiala. Dar eu tot n-am să te abandonez, dă-mi numai măcar un os de ros.

PS: Știu că ”Domnu” Soroș” e o parodie, nu-l cred pe Dan Teodorescu vândut. Însă textul e atât de reprezentativ pentru toți acei care s-ar vinde, doar să fie cumpărați și izbăviți de povara de a gândi pe cont propriu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s