Din categoria vise de noapte

Când mă dusei la culcare pe la amiază, am avut o discuție cu Doamna Iștar.
În sensul că a primit de la mine o rugăciune scurtă și cuprinzătoare: ”Zeiță, dacă nu-ți miști curul să  mă inspiri, or să fie nește consecințe nedorite.”

Și fiindcă sunt copchilu” ei favorit, zeița a răspuns rapid rugăciunii mele, deci am povestea.

China, cca 570 după Hristos. După prima Mare ciumă.

Sora mea mai mare și puțin adoptivă atunci care în viața asta îmi e foooaaaarte cunoscută, tot încerca să mă bullyească. (Nimic nou sub soare)
Până când am luat-o de-o parte într-o șură, am ridicat cu o singură mână, aia stângă,  o scară de lemn ca pe o jucărie și am început să o rup ca pe un carton sau cum mi-a ieșit prima dată, ca pe un carrot și i-am explicat cu duhul blândeții că cel mai bine ar fi să mă lase-n pace deoarece nu sunt ceea ce crede ea că sunt.

PS, unrelated. De pe facebook adunate:

  • Nu-i mâncare ca slănina și nici lucru ca hodina!
  • Leacul proştilor îl ştiu, păhăruțul cu rachiu!

Din categoria vise de noapte

Mai spre dimineață, așa, dar tot categoria aia.
Se făcea că eram undeva din Indonezia/ Cambodgia cam cu minim 1500 de ani în urmă. (Amuzant ar fi să și verific dacă în zona aia a existat vreodată o castă/ sectă/ breaslă din care să poată face parte doar femeile războinice)
Mno, și cum eram eu acolo, știam că sunt sora lui prietenului S. Dar de sânge, nu doar prin alegere ca în viața asta. Și trebuia ca pe la 40 de ani să mă duc la el. Așa cum am promis în viața asta că mă voi duce pe la 80.
Dar l-am trimis înainte pe un prieten, care nuș ce strâmbe a băgat în relația mea cu frate-meu, așa că în loc de primirea călduroasă la care mă așteptam, fratele meu era furibund și m-a alungat. Dar unul dintre sfetnicii lui, un înțelept din Benares, mi-a arătat un tom, ca să știu că furia e doar de moment și că după ce se va liniști, fratele meu o să mă iubească în continuare.
Măi fraților, și era tomul ăla o monstruozitate de vreo 10-15 kg, legată-n piele, cu perle și niște pietricele albastre ca decorații, cam cum erau Codexurile medievale… Și când l-a deschis, era plin numai cu pagini A4, printate miiiiiiiiiiiiiiiiiiiiic miiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiic, cu toate poveștile și alte năzbâtii pe care vreau eu să le scriu în viața asta.
După care am plecat să-l vânez și să-l scurtez de cap pe nemernicul de ”prieten”, dar tot ce aveam era un fel de riglă de 50 cm, ca aia cu care ne dirija învățătoarea mea…  Pe drum m-a atacat un bandit și după ce l-am ucis cu rigluța aia, i-am luat o sabie scurtă tip sica pe care o avea la el și în momentul ăla m-am trezit, cu mâna încleștată pe telecomandă și încercând să fac flexări și împungeri cu ea.