Și la moartea mea/ Va jeli o stea

Scuzați rima, da” e trecut de miezul nopții și alta nu m-a străfulgerat mai elegant.

În esență, io n-am să mor fericită. Deși, recunosc, e unul dintre visele mele semi-secrete. Evident, ca să fie fezabil, ar trebui ca-n ceasul când mă văd cu tanti cu coasa, ar trebui să fi avut o viață echilibrată, plină de lucruri minunate trăite din plin, astfel încât, vorba ceea să nu-mi pară rău de nimic în ceasul cuțitului. Sau, altfeliu spus, să fi văzut suficiente încât să nu mă mai pot minuna de nimic.
Și cum să pot să zic eu asta, când de fiecare dată când cred că am ajuns în acel punct în care orice mi s-ar mai putea spune nu mai are cum să mă minuneze, dau peste câte ceva perfect capabil să mă lase dând din buze a pagubă și pustiu.

Întâmplarea de azi e clar de natură politică.

Nu-mi place propaganda lipsită de eleganță.

Nu-mi place propaganda tip sovietic/ comunist.

Nu-mi place să mi se dea cu praf în ochi.

Acestea fiind spuse și zise, termenii fiind bine definiți, scrollând/ trollând pe facebook, dau peste încă o postare pro-rusă. Nu știu alții cum sunt, dar mie 14 ani de comunism și închinare către fratele mai mare de la răsărit mi-au ajuns.
Și tocmai acei primi 14 ani trăiți atunci mă fac extrem de bănuitoare cu orice fel de discurs care redus la esență sună ”știți, dar n-au fost așa de răi ăia 50 de ani de comunism, putea fi mult mai rău, rușii-s tot ortodocși ca și românii, deci asta-i face niște tipi cu mentalitate asemănătoare și dorințe asemănătoare cu românii, deci vive la fraternite !” (Sau altfel o să primiți energie la prețuri mai mari decât restul UE, să vă intre-n cap că apartenența europeană o să vă facă doar rău.)

Am păscut destulă propagandă de acest tip. Și-mi aduc aminte de prietenia sinceră și strânsă ce ne-a legat de pe vremea când ”sub stăpânirea rusului s-au unit o sută de popoare” mergând voios spre zorii roșii ai noii omeniri. Și cum în cadrul unor bune și echilibrate relații bilaterale noi le dădeam grâu și ei ne luau ȘI porumbul.

Și cum se refuză de un secol retrocedarea Tezaurului.

Nu-s politician, dar după părerea mea, dacă cineva îmi dă spre păstrare sigură ceva, refuzul de înapoiere se numește înșelare, lipsă de respect și hoție.

Aparent, pentru cei care primesc un ban bun dinspre răsărit pentru a face propagandă pro-rusă nu se aplică aceleași definiții. Cel puțin în viziunea lui Marian Rădulescu, șeful unei Asociații de colaborare româno-ruse, problema se pune la modul următor: hai să nu facem atâta caz de faptul că nu ne dau rușii cele 90 de tone de aur, fiindcă românii își bat joc de România de 20 de ani. (https://sputnik.md/opinie/20170207/11134048/sputnik-radulescu-marian-tezaur-Romania-aur.html)

Abordarea duduie de  atâta logică! Îmi lipsește un termen de comparație suficient de grăitor.

Dar cele două lucruri au în comun mai puține lucruri decât au avut Sulla și prefectura la vremea lor. Nu contest, actualii politicieni au jefuit țara de resurse cu un entuziasm dement. Dar dacă ne uităm la toți, după estimările mele, cam 99% sunt fie ex-comuniști, fie oameni în al căror dos se află bine înfiptă o mână (sau mai multe) de foști comuniști și care au supt suficient comunism la mâna a doua astfel încât să nu poată concepe o altă realitate în afara acestui capitalism de cumetrie în care ne bălăcim de 27 de ani.
Micul furt, șperțul, învârteala au reprezentat în cei 50 de ani de comunism un status quo imposibil de șuntat. Au devenit nu doar necesare ci și o formă de rezistență națională. Care în momentul căderii oficiale a comunismului au dus al o campanie de furturi tip: e al națiunii, eu sunt din națiune, deci e al meu, deci o să facă mai bine-n curtea mea decât în locul lui deja consacrat. Iar oamenii mult prea ocupați să se re-împroprietărească n-au băgat de seamă ce s-a întâmplat în realitate la nivelul înalt al politicii. Și în baza girului popular ”mai fură, dar mai și fac ceva pentru noi” s-a format această clasă politică profund anti-românească. N-aș merge atât de departe încât să-i acuz de a fi filo-ruși, fiindcă mi-i teamă că nici măcar de-o trădare ca lumea nu-s în stare. Dar asta e altă poveste, pentru o altă noapte.

Esența articolului care mi-a răpit mie certitudinea că voi avea parte de o moarte fericită este însă cea că ”nu vă dăm înapoi tezaurul deoarece sunteți prea proști ca să știți ce să faceți cu el”. (Chestie eminamente reală totuși.)

Deși, pe de altă parte, tocmai același articol mi-a făcut mult mai incitantă viața, fiindcă așa o inepție, măgărie și act de trădare e greu de crezut că poate fi egalat. Însă sunt o gagică optimistă și mă bazez pe actuala clasă politică să-mi demonstreze cât pot greși.

Oh, ce vai, ce chin, ce jale/ Cându-s zilele dumitale!

De la porcăria aia castrată de sf. Valentin încoace e cod roșu de inundații pe internetul masculin. Vestea proastă e că o să țină până pe 8 martie, o să vină o mega viitură în infrared în următoarea săptămână, după care lucrurile se vor calma, vaietele vor descrește în intensitate, o să urmeze un cod oranj care va degenera în galben de ”gacicile-s nemernice” , se va intra în normal – # REZIST și se va așterne o mare tăcere.

Asupra subiectului ”triunghiul morții”/”hexagonul pierzaniei”. Da, zilele alea – când tot niște bărbați au hotărât că e de bon ton să să te porți mișto cu doamnele, că poate dau sex mai ușor.

Deci stimați purtători ilegali de organe masculine, vă rog, faceți-vă un pustiu de bine și luați niște extra-testosteron, vorbiți cu un chirurg bun să vă facă un implant testicular cumva, dar pentru numele lui Dumnezeu îndurătorul CREȘTEȚI-VĂ O PERECHE DE COAIE! Că îi păcat de zilele și viețile noastre să ni le irosim alături de simulacre.

Vă văicăriți că

  • sunt scumpe cadourile – ghinion, dacă te aliniezi în trend în loc să judeci cu capul personal că e mai benefic să te porți frumos cu femeia de alături tot anul, nu doar de anumite zile prestabilite, atunci decartezi nu cât pentru un an, dar cât pentru un an și dobânda aferentă.
  • nu știți ce să le luați doamnelor.

Ni, sfat pe bune ȘI de la mine: de Valentine nimic, că suntem români, deci nu văd de ce ar trebui să serbăm ceva ce n-are niciun haz. (Și cururile roșii de pluș sunt mișto când ai 5-10 ani, nu când ai 20 sau 40.) Se admite un trandafir, nu e nicio femeie care să reziste unui trandafir. Dar, pentru numele Domnului, gândiți pe cont propriu, fiți originali măcar aici și luați-i culoarea ei preferată. Nu mergeți pe șabloane. De Drăgobete, se schimbă treaba: o plimbare-n parc sau chiar în natură dacă vă permite timpul, un buchet de ghiocei, un ram cu muguri, măcar un fir de iarbă verde, crudă, vie, pecete de primăvară, o sărutare d-aia pe care ți-o amintești și pe patul de moarte și o partidă la fel de memorabilă de sex. Da, Drăgobetele nu-i creștin, e păgân, viguros, iubăreț și dacă-l cinstești, cinstește-l cum îi-e rostul. Nu-l castra că ai tu pudori. Ți-i jenă, e mai bine să-l sari! De întâi martie, leagă-i de mână un șnur alb cu roșu, cu o zdrăngănea strălucitoare: firul să-i fie firul vieții împletit cu bucurii și pace, cu pasiune și liniște, zăngănica, să lucească și să-i menească să fie strălucitoare și ea. (Cândva era un ban de aur sau argint, cu care de Armindeni ea plătea un mic ospăț.) Iar de 8 martie, asta e pentru mame, un buchet de flori, un parfum, o excursie – dacă vă permiteți. Sau o carte. Nu, acum refuz să cred că încă nu știți ce îi place măcar mamei.

Dacă doriți musai, da, sunt rare femeile care să nu se topească în fața unui cadou.

ASCULTĂ CE ÎȚI VORBEȘTE! Dacă-ți spune despre chestii lucitoare, n-are sens să-i iei o carte de Steinhard sau Osho. Nici măcar de Poptămaș. Dacă-ți spune că-i plac excursiile, nu o invita să bea o ciocolată acasă, FĂRĂ MĂCAR O POVESTE. Știți, noi femeile vorbim. Dăm din gură. E suficient să ascultați ce ne place, ce ne dorim.

Dacă cucoana vă vorbește doar despre ce bine i-ar șede în rochița dă la Coco Chanel, aia pe care ați văzut-o nuș când ați luat o cafea d-aia răhățită de zibbetă, mă scuzați, după părerea mea personală și umilă, keep walking dear Johnny, că aia nu e parteneră de viață, e doar curvă deghizată. Dacă aveți aceleași viziuni, e perfect.

O zambilă, pe ceas de seară, fiindcă mai devreme nu s-a putut, poate fi mai prețioasă decât toate bijuteriile de la Mallul de proximitate. Dacă ea asta-și dorește. Iar dacă o zambilă sau un buchet de ghiocei te dezechilibrează atât de fundamental fie financiar, fie-n zenul karma și fengșuiul tău de bărbat, atunci înseamnă că n-ai de ce să-ți cauți o parteneră de viață.

La ceas de aduceri aminte a timpurilor și ominilor cari au fost

Când aveam 17 ani am scris un text pe care-l consider încă a fi unul dintre cele mai bune pe care le-am scris vreodată. Evident, l-am pierdut.

Precum și vârstele inocențelor.

Scrisoare la lansarea ultimei pelicule interesante cu acest titlu.

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Francis Ford Coppola ot Detroit Michigan mnogo zdravie ot Vlad Voievod și Domn ot toată țara Ungrovalahiei.

I pak dau ştire domnie tale za  lucrul de ocară al celui papistaș irlandez netrebnic, Bram Stocker, care au folositu numele meu într-una carte ce de neînvățătură şi aimintrea nu o pot numi din care multă sminteală a ieșitu.


I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la cetatea Bucureștilor de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că ai fost trecut cele cuvinte proaste ce ştii şi domniia ta într-un film.


I pak să ştii că și cartea aceea neghioabă și filmul  bagă den mințile de omini numai minciuni sfruntate.


I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşteri den cele cinematografe cum vor treace ceale pelicule la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta. 

I pak spui domniie tale de lucrul cesta necurat, cum am auzit de la ominii ce sunt megiiaşi şi de CNA, cum i-au dat filmului domnieta sloboziie, pe unde-ți va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă. 

I pak să ştii domniia ta că Io, Vlad Vodă Drăculea, Domn nu am nicio frică de acel lotru de Bram Stoker și nici mai vârtos de domniile voastre. 

I pak dau știre za domniia ta că pentru cei din stirpea mea, otrăvitoru sângele de om botezat este, cu osăbire cel de muiare, căci hormonii estrogeni mult sunt toxici.

I pak dau știre za domniia ta că multu suntem mâniosu pentru aceste neadevăruri izvoditoare de zavistiie.

I pak dau știre za domniia ta că rânduiala casei Noastre nu e să îi cumpărămu pe omeni prin bine-faceri, ci pre vrejmaș când trebuie să îl lovimu, nu-l lovim ca se-l întărâtămu, ci îl lovimu să nu se mai scole până ce nu se vor rupe pecețile cele cerești și Dumnezăiești și îngerul nu va porunci să se scoale toți.

I pak spui domniietale ca la un frate mai mare de ce am înţeles şi eu din ce mi s-a spus și ce am văzutu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine. 

I Bogu te veselit. Amin.”

Votul Flor”șcicii Dansatoarea

Dacă nu știi încă cine e Floricica Dansatoarea, dragă cetitoriule, află că te invidiez până în măduva oaselor. De asta n-am să dau link spre această ravisantă făptură aparținătoare unei etnii conlocuitoare. Nu sfătuiesc să cauți decât dacă vrei să ai coșmaruri.

Dacă știi cine despre cine vorbesc, atunci garantat ai râs. Și eu am râs. Cu lacrimi chiar. Până când mi-am dat seama că și ea poate să voteze. După care am realizat că votul acestei ființe e mai valoros decât al meu pentru sistem. Și mai valoros decât al majorității celor pe care-i cunosc.

Fiindcă ea aparține acelei clase de votant fidel. Care nu gândește, căreia i se spune că dacă vrea să îi meargă bine e suficient să voteze cu candidatul x și partidul y, care se duce încolonat la vot pentru un mic ș-o bere și pe votul căruia se va conta. Ea știe cu certitudine ce trebuie făcut, ce e necesar să se facă, de ce e necesar să se facă și mai ales cum să se facă. Gusturile ei sunt deasupra oricărei critici. Orice spune are valoare de lege și trebuie înregistrat dacă nu în piatră, măcar să rămână undeva online.

În lumea ei nu există posibilitatea de a greși. Floricica Dansatoarea e un mic Demiurg care chiar dacă a căzut își păstrează nealterată capacitatea a fi infailibil.

Eu nu. Eu încerc să gândesc, să filtrez informațiile pe care le primesc, să  decid în nume propriu și mai ales, dacă în ultimul moment mă răzgândesc, voi pune ștampila pe altcineva.

Pe mulți alții sistemul nu va conta nici măcar cât contează pe mine, deoarece de scârbă aleg să boicoteze și să nu se prezinte deloc la vot.

Influența mea socială e aproape de 0. Nu cred că am reușit să conving pe cineva nehotărât să iasă vreodată la vot. Și niciodată nu am simțit nevoia să conving pe cineva să îmbrățișeze aceleași opinii pe care le am eu. Chiar dacă în repetate rânduri am aderat la o cauză sau alta, uneori destul de vocal nu mi-am permis niciodată să îmi închipui că doctrinar sunt deasupra oricărei posibilități de a greși și deci, deținătoarea adevărului absolut.

În schimb, Florșcica Dansatoarea în cercul ei e ceea ce se numește vector de opinie. Își cunoaște drepturile despre care a auzit la televizor. Și știe că are obligația să lupte pentru drepturile ei reale sau închipuite. Să-l ferească Dumnezeu pe Zuckenberg când o pune mâna Floricica pe el! Că o să îi ceară ”vizOalizările” cu dobândă cămătărească. Fiindcă ea (în ciuda luxului vizibil în alte postări, lux la care majoritatea pensionarilor alături de care protestează nu și l-ar permite în viața asta, oricât ar fi de recunoscători pentru firfireii adăugați la pensie), e fată necăjită, căreia însă îi place viața, care are un simț înnăscut al dreptății și vrea să i se dea de către sistem ceea ce sistemul îi datorează. Nu se va sfii să ceară. să roage, să șantajeze emoțional și să amenințe în același discurs. Iar la final, indiferent de rezultatul de moment, celor din jur va găsi un mod de a prezenta rezultatele demersurilor ei ca pe un succes.

Mai mult, va spune permanent celor din jur că și ei merită aceleași drepturi pe care le are și ea.

Iar de când a apărut în massmedia zbierând contra lui Iohannis fix ce discurs a învățat de la tv, nimic nu o va împiedica să-și aroge în cercul său aceleași capacități de analiză politică pe care le are orice formator. Și având validarea apariției pe ecran – Floricica are o oarecare manie exhibiționistă – valoarea ei ca influencer de opinie va crește exponențial.

Pentru ea nu există așa ceva cum e bad publicity. Lipsește simțul ridicolului pentru asta. Orice ”vizoalizare” e bună. Înseamnă că bula ei de influență a mai atins o bulă și îi crește potențialul de a influența.

Și pentru asta, votul e e mai valoros decât al meu.

Data viitoare când o să simți că ești scârbit de oferta electorală, adu-ți aminte că undeva, în străfundurile internetului întunecat, Floricica Dansatoarea îmbrăcată în rochie mini neagră dansează și cheamă la vot.

Ridică-te Gheorghe,/Ridică-te Miro

Că se rupe țara!

Ultima fumigenă din arsenalul lui Dragnea și a lui Tăriceanu e aia cu ruptul țării.

Chestie care mă enervează din ce în ce mai tare, de câte ori o aud la tv/radio/ Facebook.

 

Dacă eu, prostul satului din Pădurenii Zăhăiți zic ”forțele oculte vor să rupă România”, bunul simț ar cere înțelepților obștii să-mi dea două șuturi în cur și să mă pună să scriu la tablă ”nu mai scriu nesupravegheat pe Fb/ nu mai dau declarații mas media fără să-mi iau medicamentele”.

Dacă eu, nr. 2 și respectiv nr. 3 în Țară spun ”forțele oculte vor să rupă România”, e gravă situația, pregnantă-n luna a 9-a și foetusul e cu malformații multiple.

Fiindcă

Situația A: Vorbește gura fără mine. Dar nu sunt prostul satului, am funcția nr. 2 sau nr. 3 în stat, deci orice ieșire la rampă va fi înregistrată. Și cum în România nu prea mai există (mulțumim PCR!, nu am uitat crimele!) urmași ai niciunei familii domnitoare din epoca medievală, nu prea are cum să vină vreun os domnesc să-și revendice moștenirea străbună, înseamnă că forțele oculte aparțin celor care ar beneficia: Moldova pro-Rusia a lui Dodon care a primit o hartă a Moldovei lui Ștefan cel Mare, deci înseamnă că vor o halcă moale și însiropată-n vin de Cotnari, Bulgaria vrea Dobrogea și evident, Ungaria arde de nerăbdare să muște din Ardeal și să ne pună să intrăm în Alba Iulia cu pașaportu-n mână. (Știți, și la Csongrád se intră doar cu buletin, dar nu ne-om împiedica în realitatea spațiului UE…)

Și nuș cum să vă spun, dar astfel de afirmații tendențioase se cam taxează la nivel internațional și pot să atragă niște consecințe neplăcute. Pentru noi toți. Fiindcă pe scurt înseamnă că eu, nr. 2 sau nr. 3 în stat mă piș cu boltă pe ele de relații internaționale.

 

Situația B: Situația e reală. Asta înseamnă pe scurt că eu, nr. 2 sau nr. 3 în stat mă piș cu boltă pe ele de servicii de securitate internă. Fiindcă înseamnă că am abuzat de informațiile confidențiale primite deoarece VREMELNIC ocup aceste funcții și stric munca tuturor ofițerilor de contraspionaj care-și tocesc coatele pe aici.

 

În ambele cazuri, o astfel de declarație cred că ar intra la ”abuz în serviciu”, ”dezinformare”/ ”răspândire de informații false”, ”subminarea relațiilor cu statele vecine”.

Dar, pentru că e noapte și n-am lasere, hai să mergem cu aberația suficient de departe și să zicem că da, așa e. Niște oameni răi, în frunte cu Soroș vor să facă fâșii România. Nu uitați vă rog, eu am statut de prostul satului, deci îmi permit să emit astfel de elucubrații fără teamă și responsabilitate!

Și vorba lui Iohannis ”E mai bine să ne pregătim decât să nu ne pregătim”
Acum 2 săptămâni, cel puțin jumătate dintre cei dintre 18 și 30 de ani nu cred că au cântat vreodată Imnul de Stat liberi și nesiliți de nimeni. Nu vreau să estimez câți dintre cei între 10 și 90 de ani au simțit măcar o dată în viață nevoia să pretindă că-s turci/ tătari/ țigani/ unguri/ ruși/ marțieni, numai români nu. Și câți au preferat calea ușoară, de a evita să admită că sunt români. Și care în caz de necaz ar fi zis ”Asta e. Măcar ăia au scăpat de PSD!”
Ei, oamenii ăștia nu se mai rușinează că-s români. Oamenii ăștia au cântat liberi Imnul. Au cântat inclusiv vechiturile alea pe care le cântau părinții noștri și noi pe la Cenaclul Flacăra.
Oamenii ăștia nu vor mai sta placizi.

dragnea-si-balaurul

Imaginile originale de pe net:

https://idaho.ro/2015/dragonul-jucaus-biserica-maniata.html

https://www.google.ro/search?q=dragnea&espv=2&biw=1242&bih=543&site=webhp&tbm=isch&imgil=nLfBbv_Mbe7O-M%253A%253BxE0ItaicTmIrBM%253Bhttps%25253A%25252F%25252Fpressone.ro%25252Fincognito-cum-l-am-votat-pe-dragnea-fara-sa-fiu-membru-sau-simpatizant-psd%25252F&source=iu&pf=m&fir=nLfBbv_Mbe7O-M%253A%252CxE0ItaicTmIrBM%252C_&usg=__ybFCsH0mRvvrU6oTLkwo92nQOBY%3D&ved=0ahUKEwjLyvGcu_zRAhWFFZoKHcqtCGIQyjcIdg&ei=BPGYWMu4BIWr6ATK26KQBg#imgrc=nLfBbv_Mbe7O-M:

https://plus.google.com/104560124403688998123