10 reguli pentru o despărțire ”curată”

10 reguli pentru o despărțire ”curată”

Am trecut prin mai multe despărțiri decât îmi bat capul să-mi mai aduc aminte, foarte puține au fost elegante. Și cum e la modă să scrii rețete de chestii în 10 pași, asta e contribuția mea.

1) Gândește-te bine înainte de a face pasul de a spune adieu.
2) Dacă e singurul pas pe care-l crezi că mai e posibil, ia-ți fostul partener de-o parte și explică-i concis că din punctul tău de vedere lucrurile s-au terminat, că situația e iremediabilă și ireversibilă. În cazul în care se cer date suplimentare, explică-i cu calm.
3) Ține minte că tu cu gurița ta ai zis că e iremediabilă și ireversibilă!
4) Dacă îți dorești un time off pentru a îndeplini o serie de obligații morale, religioase sau de orice altă natură pe care partenerul nu consimte să le facă alături de tine, atunci spune-i asta. Cu subiect și predicat. Iar pe parcursul perioadei în care nu mai sunteți împreună, sună și interesează-te de partener. (Ca sfat personal, aș zice totuși că e sănătos să îți asumi faptul că vei primi papucii sa să nu-ți placă în totalitate cursul evenimentelor, dar să ții minte că a fost alegerea ta!)
5) Dacă nu ai lăsat loc de bună ziua, nu te comporta ca și cum ar fi dreptul tău constituțional de a primi un răspuns la salut.
6) Dacă ești paricopitat/ă și nu ai ținut cont de pașii de mai sus, învață să-ți ții gura.
7) Dacă ești paricopitat/ă de expoziție, atunci nu te mira că primești un răspuns în termeni extrem de explozivi de la FOSTUL partener.
8) Niciodată, dar niciodată nu insulta inteligența și sau sentimentele fostului partener. Am menționat să nu faci prostia asta NICIODATĂ? Aparent da.
9) Ține minte că lumea nimănui în afară de tine nu se învârte în jurul tău. Cultivarea a asfel de fantezii poate să-ți aducă o noadă învinețită și pe tema asta am auzit o replică genială într-o comedie americană: ”Fă asta și piciorul meu îți va despărți bucile curului precum toiagul lui Moise a despărțit apele Mării Roșii.”
10) Dacă după ce pleci ți se face dor de avantajele avute într-o relație din care TU ai plecat, ai minima decență de a nu posta în profilul de facebook date legate de o terță persoană care a fost în viața ta, în orice moment al vieții tale. Iar dacă ești atât de paricopitată încălțată încât să o faci, nu-ți permite să-i dai lecții despre umilință și smerenie omului de lângă care ai plecat. Fiindcă e extrem de probabil să revenim la modul în care toiagul Moise a despărțit apele Mării Roșii.

Joacă

Plecând de la https://www.estebine.ro/ghidul-tipurilor-de-penis/

Ghidul tipurilor de pizde

 

Poporului care a dat lumii cifra 0, niște matematici speciale și primele încercări de statistică trebuie să-i mulțumim pe această cale și pentru prima clasificare oficială a organelor genitale masculine în mic, mediu și mare. Lipsesc desigur mărimile foarte mare și numai bună, dar presupun că mărimile astea au fost rezervate doar aleșilor scoborâtori din daci.

Cu organele genitale feminine e mai greu, că dacă nu bagi sonda, n-ai cum să știi așa, dintr-o privire simplă. Indienii au rezolvat simplist problema, considerând că se poate aplica logica matematică a scăderilor și resturilor. Ceea ce mă face să pariez că această ordonare a fost făcută de bărbați. Fiindcă prea puține femei sunt prietene cu matematicile și în orice caz așa o corcofelire de mântuială a problemei ar fi lăsat lată de rușine orice reprezentantă care se respectă a sexului frumos. O clasificare corectă și logică ar fi putut făcută doar de  Max BornWerner Heisenberg și Wolfgang Pauli, dacă se ocupau cu rezolvarea de treburi practice. Fiindcă o femeie e sau nu e și poți afla asta numai dacă deschizi ușa cutiei Pandorei. Iar dacă o deschizi, constați că unu din Univers e prea puțin pentru a descrie o astfel de făptură gingașă, doar Multiversul putând să o cuprindă just.

Tot cam așa e și cu vaginele femeilor dar mi-i că încă nu a fost realizat calculatorul care să poată să calculeze toate subtilele variații ale unui vagin în raport cu posesoarea.

Fiindcă noi, avem o altfel de relație cu vaginul nostru față de bărbați. Pentru bărbați e simplu, îl pot vedea, pipăi și urla ”este” ori de câte ori simt nevoia să își reconfirme cifra 1 sau 5 din CNP. Mai mult, din timpuri imemoriale e subiect de discuții mistice transmise din generație în generație, cu mai multă sau mai puțină acuratețe, după posibilități și nevroze sociale la modă.

La noi e ceva ascuns cu discreție de mama natură și învăluit în mister jenant de către mamele biologice.

Ca atare, să împarți vaginele în trei categorii: puțin adânci, medii și profunde, e o gândire simplistă și care reduce drastic subtilitățile acestui organ.

Pentru a putea să împarți în categorii organele persoanelor de gen feminin, ori te epuizezi înainte de vreme în încercarea inutilă de a sonda direct și personal toate adâncimile în încercarea de a aduna personal datele statistice, ori printr-un efort substanțial comuți afluxul de sânge de la capul inferior dirijându-l intenționat spre capul de pe umeri.

Ocazie cu care constați că de fapt femeile nu sunt stricto senso doar excrescențe în jurul unui mușchi circular striat ci în cea mai mare parte au în dotare acest mușchi. Și îl folosesc într-o manieră care să exprime personalitatea posesoarei.

Așa că dacă vreți să facem o tipologie științifică și metodică a pizdelor – cu toate că nedorind să mor de bătrânețe înainte de a apuca să scriu teza cunt fairy, o să mă limitez la cele aflate în perioada dintre 18 și 50 de ani. Cele dinainte de 18 ani nu intră în discuție din motive legale, cele de peste 50 din lipsă de informații veridice. (Deși pe majoritatea celor care au depășit această rotundă vârstă le estimez vizual a intra în categoriile care se leapădă voluntar de dânsa, stânjenite de prezența care le aduce aminte că mai era ceva după pupat și mângâiat în lista de bifat a domnilor.)

Însă vă rog să țineți cont că pentru fiecare categorie enunțată, variațiile evidente sunt de minim 12, trebuind aici răbdare de chinez bătrân, trăsătură care nu mă caracterizează, nefiind nici chinez și încă aflându-mă în floarea vârstei. Așa că voi denumi genul de organ în care e cel mai probabil să intrați în imersie în funcție de personalitatea posesoarei.

  • Mironosița. Genul care încă îți șoptește preventiv că cea mai scurtă cale care să-ți permită o vizită în dormitor e prin tinda bisericii. Și care crede asta din toate puterile, agățându-se de himen cu tăria martirilor creștini. Netezimea picioarelor (sau hirsutismul) e un bun indicator al stării pădurilor din zona inghinală. Păduri, nu jungle, deoarece prea multă rigoare morală atrage după sine o răcire a temperaturilor interne și mai ales lipsă tristă a unei pânze freatice necesare unor activități amuzante. Între picioare are o mimosa pudica, nocturnă, sperioasă și care se ascunde până la pierderea de sine. Totuși e genul de mamă care nu-ți va da niciun fel de emoții când vine vorba de pupat copii pe frunte. Ca soață, poate fi făcută în cel mai bun caz să accepte că impulsurile hormonale nu-s în mod automat lucrarea diavolului și să șadă capră când situația o cere. Dar majoritatea eșuează în postura de frână de gură amorsată permanent. Nu e rău dacă visul vieții e să suporți măcar o cicăleală la 2 zile. (Dacă e lăsată să își exercite moralitatea intrinsecă, se poate cupla liniștită cu Chiț-Chiț sau cu Bărzoiul.)
  • Falsa mironosiță sau Călugărița. Deși mimează moralitatea pe care mironosița o răspândește natural pe o rază de minim 10 m în jur, uneori cu un enorm succes, e doar un mecanism natural de camuflaj menit să o propulseze în loteria matrimonială. Atunci când nu e observată e posibil să se decamufleze ca o navă romulană și să ”radă” scurt ce prinde. După care se va plânge că bărbații ”ie porci” și că ”fetele bune n-are noroc și parte”. Deoarece e setată doar pe un mariaj tip troc, își va considera pizda drept o mare comoară, așa că vizionarea ei costă. Iar probele sunt al dracului de scumpe. Partea proastă e că deși nu poate oferi puritatea unei mironosițe prea mult mimetism aduce cu sine și o contaminare perversă care îi va conferi, cel puțin în cadrul matrimonial visat tot temperaturi interne reduse și deficit pluvial. Idealul unei astfel de femei e căsătoria cu un Chiț-Chiț și păstrarea sub rosa a unui număr convenabil de Ciuculeți. Nu aspiră la mai mult deoarece ideea de a-și strica sarmalele făcute cu mare greutate la coaforul din colț pentru care s-a jertfit cel puțin un tub de fixativ e mai mult decât poate suporta. Între picioare are o heliamphora aproape îngrijită.
  • Futo modelul. E frumoasă, așa că i se cuvine totul și la verticală și la orizontal. Din nefericire pasiunea cu care se iubește pre sine e atât de cuprinzătoare încât se consumă preponderent în căpșorul personal, zulufat sau nu ceea ce nu justifică nici prezervativele din material ignifug și ignorarea sticlei de lubrifiant e un păcat capital. Rămășițele ospățului autofag al imaginii de sine sunt prea firave pentru a putea alimenta furnalul intim pe care îl promite verbal. Între picioare are o veritabilă Antirrhinum majus, care-l va scutura la sânge pe posesorul de Burtos sperând că după ce va lua pielea de pe el va da de un Arhimandrit cu pretenții de Burebistă. Orice Ciuculete ar trebui să compenseze masiv lipsurile personale cu extensii drăguțe cum ar fi cadouri sau o mașină extrem de luxoasă. Pe un Bărzoi îl paște năpârlirea imediată iar Chiț-Chițul nesuspicios se va transforma impromptu într-un Birlic înlăcrimat.
  • Roza vânturilor. E genul care se rotește după cum bate vântul, neasumându-și nici ce e nici ceea ce vrea. Dacă apare mai des Drăgușanca la tv, se va duce la o ședință de epilat brazilian, își va lua o rochie mulată și se va lăsa agățată cu ușurință deoarece a ajuns să creadă că a fi modernă înseamnă a da cu pizda-n populație. Indiscriminat. În cazul absenței prelungite a asistentelor TV de pe micul ecran își va aduce aminte că probabil îi curge prin vine sânge sarmat și se poate refugia în achiziții masive de ciorapi albaștri. Că tot e deschis sezonul de manifestări. Dacă i se complimentează neuronul de feministă totală e posibil ca termometrul să indice niște temperaturi mai crescute și un minim necesar de precipitații locale. Oscilează între Bărzoi și Lampa lui Aladin. În cazul în care neuronul nu e amorțit corespunzător, e posibil să renunțe la a da satisfacție căutătorilor de senzații fierbinți. Între picioare are o Lycoris Squamigera, fără însă a putea ști în ce etapă se află.
  • Vampa aspirantă. Dacă fizicul o ajută posedând cupă la sutien măcar B+ sau C și a văzut nițel prea multe filme de categorie B sau mai sigur telenovele sudamericane, la famme fatale mioritică încă mai amestecă o maioneză satinată cu cearceafurile satinate ceea ce uneori duce la mici confuzii. Ciuculetele e partenerul ideal deoarece îi satisface nevoia de vedetism. Arhimandritul sau Burebista sunt peste aspirațiile ei, dar va refuza un Burtos cinstit deoarece nu posedă suficient glam cât să îi împlinească strălucirea cu adevărat. Între picioare are o bromeliacee la care ajungeți doar dacă o cointeresați masiv.
  • Vampa autentică. De la Elvira Popescu prea puține românce au reușit să fructifice just potențialul Lilithith (că veneric sună nasol) și ludic cu care au venit pe lume. Parțial fiindcă moralitatea comunistă a încercat cu îndărătnicie să plivească Grădina Maicii Domnului de așa creatură capabilă a îndepărtat mințile tovarășilor de la Programa PCR și realizările mărețe per cincinal. Între picioare are o Dionaea Muscipula din îmbrățișarea căreia doar un Burebista poate scăpa fără un portofel epilat total. Deși uneori poate face excepție pentru norocos Lefteresc capabil să-i satisfacă nevoia de vizibilitate socială. Atât limitele de temperatură cât și cele de umiditate sunt stabilite de gradul de excitație al orgoliului personal.
  • Și ultima pe listă, posesoarea de pizdă. Fără a avea non stop glamourul Vampei autentice, o egalează sau chiar și depășește pe această în ceea ce privește potențialul amoros și ludic dacă se aliniază corect stelele cu planetele. Genul nu se sfiește să-și asume posesia organului și să-l folosească după bunul plac sau nu. Nu vă lăsați duși de aparențe, moralitatea e acolo, chiar dacă nu e vizibilă de fiecare dată. Problema e că această categorie își stabilește singură regulile după care trăiește, se joacă și (se) fute. Dacă stai să evaluezi mișcările în eșicher, o să vezi că deși par eratice, sunt permanent conform cu regulile jocului ei. Ceea ce îi aduce ades supratitulatura de curva dracului, refuzând cu obstinență să deschidă picioarele la simplă solicitare masculină. Pentru a activa pârghia de deplasare e nevoie de multă muncă și nu prea poate fi folosită scurtătura adusului în dar de zdrăngănele lucitoare. Vibrează la alte cadouri. Dacă îi sunt îndeplinite cerințele, poți să pici într-un vulcan. Dacă nu, încerci să forezi în gheață. Între picioare are pur și simplu o pizdă, niciodată o floare sau o păsărică. Partenerul ideal e un posesor de pulă cinstită, fiind capabilă să distrugă stima de sine a oricărei alte categorii prin asumarea de sine.