Capra electorală a vecinului

Preambul:

– nu mă încântă niciun candidat de până acum la prezidenţiale. (Tăriceanu ar fi trebuit să rămână în banca lui economică, după părerea mea.)

– să moară şi capra vecinului.

Din ”90 încoace s-a deschis robinetul de alegeri libere şi democratice şi tot votăm. Şi din 90 încoace tot d-an pulea votăm şi tot aşa ne merge.

Citii la dl. Mândruţă că votăm cu bullies fiindcă sperăm că nu or să ne bată prea tare după ce ies la putere. Părerea mea e că numai bullies – a se citi politicieni corupţi se regăsesc pe listele de vot. Dacă e vreunul care nu a fost raportat în presă ca fiind mânjit, ar fi bine să se sape un pic mai adânc. Dacă e vreunul care urlă mai cu temei că e patriot şi vrea să scape ţara de hoţi, mă declar instant interesată de rapoartele contabiliceşti între care se învârte. Nuş de ce, dar de fiecare dată, cel care a strigat mai tare ”Jos corupţia” era şi corupt şi cu nişte mâini pe amigdalele inferioare. Care mâini metaforice nu-i aparţineau soţiei.

În ”90 a fost votat cel mai cinstit dintre tătucii ţării, dl. Iliescu. Ca nu cumva nemernicii ăia de Raţiu, Coposu şi Câmpeanu să îndrăznească să-l aducă pe Rege în ţară şi să redevenim monarhie. Că ce ştiau ei, n-au mâncat salam de soia cu restul populaţiei, deci cum îşi permiteau să declare că ştiu mai bine?! Şi desigur, să nu ne vindem ţara. A fost mai palpitant să plătim ca să fie luată.

În ”92, iar Iliescu, să nu iasă Vadim.

În ”96 pe Constantinescu, că se săturase populaţia urbană de nevoia lui Iliescu de a se ancora adânc în comunism. (Şi fiindcă ni s-a părut că bărbiţa aia a la Cuza e semn că va face ce a făcut Cuza.)

În 2000, Iliescu iar fiindcă populaţia urbană s-a săturat de minciuni şi nu a votat.

În 2004, Băsescu, pe motiv că Bombo şi cu Congo şi că biletele de avion până-n Africa sunt cam scumpuţe.

În 2009 iar Băsescu fiindcă Geoană n-a fost în stare să mobilizeze încă 200 000 de votanţi să-şi mute curul din casă, acelaşi motiv rămânând în 2012 baza pentru care a fost reconfirmat în funcţie.

În 2014 iar ne pregătim de vot. Şi în afară de ”cu ăsta nu”, nu aud nimic. (Nu că eu aş fi găsit vreunul cu care să pot să empatizez.)

Băi fratele meu, eu m-am săturat să votez numai şi numai negativ. Îmi e silă să aleg permanent între două rele, să sper că l-am ales pe cel mai mic şi pe urmă să mă gândesc cum ar fi fost dacă celălalt rău ar fi fost mai votat.

Vreau să am şi eu o capră în viaţă.

Stimate Domnule Ponta

Fiindcă azi aniversaţi o samă de ani şi v-aţi căutat la realizări, să vă dea şi baba un motiv de mândrie maximă.
Azi m-aţi hotărât să dau jos TOATE alea 6-9 kg suplimentare pe care le-am acumulat de când aţi ajuns prim ministru.
O să mă întrebaţi de ce am luat această hotărâre extrem de fermă şi de ce azi.
Fiindcă, azi din cauza aplaudacilor pe care i-aţi adus ca la orice spectacol omagial care se respectă a trebuit să vin de la staţia Vatra Luminoasă până la staţia Dristorului pe jos, cu un pepene de 6.5 kg şi un kg jumate de morcovi+ cartofi şi cu un kg struguri plus alte farafaslâcuri în spate.
Şi am avut timp să cujet pe îndelete, dacă astea nici 10 kg temporare mă dau jos, atunci cât de rău îmi fac cele tot cam atâtea kg de grăsime acumulate.

Mulţumesc.

Şi vă urez realizări mai importante.

Zoon politikon, zoon thri̱skef̱tikí̱

Citii în Libertatea titlu mare titlu: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/staretul-unei-manastiri-din-suceava-stie-cine-va-fi-noul-presedinte-al-romaniei-aratat-in-carte-506439.html

Şi mi-a căzut faţa.

Fiindcă dacă-mi aduc eu aminte bine, parcă preoţii şi călugării nu au voie să intre în campaniile electorale.

Fiindcă dacă-mi aduc eu aminte bine, singura ”carte” care se deschide e Biblia şi e interzis conform canoanelor bisericeşti a deschide cartea în scopuri divinatorii.

Şi mai că aş pune pariu p-o amandină că n-are dreptate. Eu aş paria pe Ponta. Ascultă la mine taică părinte că ştiu ce zic, că-s babă bătrână.

O tempora, o pretii

La timpuri noi, expresii noi.

Până acum un an, dulceaţa de pepene roşu era una dintre cele mai ieftine dulceţuri posibile – şi una extrem de bună dacă mi se permite să mă laud.

Materiile prime principale erau (aproape) gratis

– cojile de pepene – gratis, nimeni nu ia un pepene pentru coajă şi în general se aruncă

– apa de la filtrul personal (câţiva bani)

– zahărul, cam 3 lei per kg.

– lămâia, cam 1 leu, chiar mai puţin

Deci costurile a 1,3 kg de dulceaţă erau pe la 4 lei.

Mno, de când lămâile au ajuns să fie aduse din Argentina şi sunt mai scumpe decât carnea şi anume 17 lei, pe 1.3 kg dulceaţă de pepene roşu, costurile au crescut la aproape 8 lei. Şi aici nu luăm în considerare vanilia, că deja sărim de 10 lei per kg.

Prin comparaţie, o cantitate similară de dulceaţă de nectarine costă în sezon cam 4 lei.

Iar dacă e dulceaţă cu dichis alcoolic, atunci da, costurile sunt ceva mai mari, dar gustul e memorabil

 

Şi nu-mi vine să cred că cea mai ieftină dulceaţă din dotare a rămas aia de josta unde boabele de josta nu m-au costat nimic, fiind crescute-n bătătură

 

 

Stimaţilor mei ”prekini”

Ăia al căror nume începe cu C, se ştiu ei care sunt. 

Pe această cale am rugămintea să vă abţineţi să mă mai înjuraţi când sunt cocoţată şi încerc să şterg varii chestii. Cum ar fi geamuri sau faianţă. Nu aveţi nicio şansă să plonjez către maica pământ. Doar mai îmi cad cârpe sau sticle din mână. 

Leapşă – zece cărţi care mi-au schimbat viaţa

Fiindcă e în trend:

0) Ziarul Scânteia, fiindcă aşa am învăţat să citesc, pe genunchii bunicului meu

1) Prima mea zoologie, fiindcă pornind de la ea am început să inventez poveşti

2) Din poveştile Asiei, fiindcă am învăţat că omul are 208 oase

3) Herman Hesse – Jocul cu mărgele de sticlă

4) A. R. Heinlein – Străin în ţară străină. Iar cartea asta este cartea cea mai importantă din viaţa mea

5) Eric Flint – Mother of Demons

6) Jules Verne – Insula misterioasă

7) Wilbur Smith – Magul

8-0, 8a, 8b, 8c) Raymond E. Feist Magician şi Raymond E. Feist & Janny Wurtz. seria Empire

9a, 9b) Ramayana şi Mahabharata

10) Compendiu de legislaţie SSM