Liderul natural e acel om care e mai puțin restricționat în mișcări de teama de viitor și care are o compulsie de a trage după el la edec o comunitate, mai mare sau mai mică spre viitorul imaginat de el.
Cei mai vizibili lideri sunt cei care induc dorința generalizată de a fi urmați – cei charismatici. (Nu, Andi Szekely n-are dreptate, nu e necesar să îi cunoști pe ceilalți ca să devii lider. Lider ești sau nu. Iar lider ești când îți faci cunoscută ideea ta conducătoare, nu când îi cunoști pe alții.)
Toți lideri charismatici prezintă mai vizibil sau mai ascuns triada întunecată (machiavelism, narcisism, cel puțin sociopatie dacă nu psihopatie iar în unele cazuri sunt chiar psihopați).
Mi se împuie capul cu realizările mărețe ale Iepocii de aur și ale Mărețului Cârmaci.
Epoca de aur a fost însă imaginea despre sine a lui Ceaușescu.
Omul a crescut în sărăcie, a avut o viață grea, a suferit destule privațiuni și probabil un număr semnificativ de abuzuri. Umilința fiind cu certitudine unul dintre abuzuri.
Ca atare, pentru a compensa situația, a dezvoltat în timp un complex major de superioritate, alimentat criminal de către cei din jurul lui.
Ce a însemnat în Europa și lumea post WW2 superioritate?
Industrializare masivă, agricultură industrializată, alienare.
Ca atare industria românească din comunism a fost construită nu organic, sustenabil și cu respect față de ecologie ci pe motiv de erecții ale Mărețului Cârmaci.
Care nu a făcut ce a făcut pentru că avea o nevoie tip OCD de a asigura popo”ului un drum lin către cele mai înalte culmi de civilizație și de socialism ci pentru a se asigura pe sine că e egal cel puțin cu oricine dintre șefii de stat trecuți, prezenți și viitori.
Ia gândiți-vă însă cum ar fi arătat România în 1989 dacă în locul nevoii de a demonstra că suntem la fel cu ceilalți, nevoia de bază a lui Ceaușescu ar fi fost să prezerve identitatea națională cu orice cost și să păstreze asta ca valoare fundamentală. Faza cu prin noi înșine și cu neamestecul în treburili interne era mai mult de șou decât reală.
Pe cât punem pariu că în loc de sarafane și costume ne duceam cu costume populare la școală și că toată lumea era cu basma, maramă sau cușmă pe cap?
Pe cât punem pariu că în loc de mașini, la uzinele Dacia se făceau șarete?
Faptul că la țară în 1989 erau șleauri și gloduri e doar măsura faptului că viziunea de dezvoltare a lui Ceaușescu nu a fost nicidecum unitară, că nu dezvoltarea a fost miza reală ci să-și ofere dovezi obiective că merită să aibă egoul supragonflat de care a dat dovadă.
Și ca atare, acele șleauri și gloduri sunt conservate cu sfințenie deoarece încă nu avem curajul să admitem că suntem liberi să vrem să trăim elegant și decent. Inclusiv faptul că am auzit de curând că ”lasă dragă, și tu ai crescut cu buda în fundul curții și maică-ta și taică-tău au crescut tot cu budă în fundul curții și cu buda școlii tot în afara ei și fără apă curentă și soțul meu a crescut fără apă curentă și cu buda în fundul curții și aia proprie și aia a școlii, ăștia mici de azi de ce nu pot?” e doar o lipsă de înțelegere a cerințelor prezentului și viitorului.
Da, am crescut cu buda în fundul curții, când eram la bunica. Și da, nu am murit din cauza asta.
Pentru ce motiv aș vrea însă ca în condițiile în care există posibilitatea, ar exista resursele (dacă nu ar fi furate) și sigur există cunoștințele ca acest lucru să nu se întâmple, să se mențină și să se perpetueze?
Pentru ce să nu compar provinciile între ele azi și cu ele însele ieri? Și pentru ce motiv să nu compar România cu alte țări?
Care e motivul pentru care dacă îmi doresc ceva pe care eu îl cataloghez drept progres și evoluție (în condițiile în care am resurse, putere, know how și nu îmi poți demonstra că aplicarea acestei dorințe a mea nu e toxică pentru un număr de oameni) să nu fac acest lucru?
Și care e motivul pentru care să permit politicienilor de azi să mă mintă că vor face niște lucruri și tot ce fac e să le promită să scape fără să plătească?
belledimagination 