Paradox

Câtă vreme nu sunt concediaţi din cauza audienţelor spre zero, înseamnă că sunt suficienţi oameni care îi privesc cu religiozitate. Totuşi toţi oamenii pe care-i ştiu îi detestă pe ”evagheliştii” prostirii neamului: Dan Diaconescu zis şi în direct, Mădălin Ionescu & Simona Gherghe de la Acces direct (nu pot să scap de senzaţia cruntă că din titlu lipseşte un ”N” după ”di” şi după acel n o pauză), Capatos cu Şoul lui Păcătos unde încă nu m-am lămurit dacă se fac şuşe sau suşe, Ţociu şi Palade,  Măruţă de la Pro TV, Teo cu maneliştii ei.

Anunțuri

Vise de noapte taică, vise de noapte – notes to self

Din adolescenţă n-am mai visat atât de aiurea şi totuşi de coerent:

– acum două zile am visat că eram la Singureni, la vechea casă. Şi s-a pus pe-o ploaie atât de puternică cum nu am văzut în viaţa mea. Nişte picături cât jumătate din pumnul meu. Atât de puternică ploaia încât din structura bolţii din dreapta case s-a format o ”perdea” de lichid de sus şi până jos. Perdeaua mea însă s-a transformat într-o bulă 2D. A stat ploaia şi a răsărit soarele iar în perdeaua- peliculă am văzut cel mai nemaipomenit curcubeu din viaţa mea.

După care eram  cu Mireluş în China. Unde după o lungă călătorie, când pe tren, când pe jos, am intrat într-un labirint- parc tematic unde cât pe ce să mă dărâme un leu chinezesc de coama căruia se ţinea un prunc de vreo 2 anişori care râdea, râdea cu lacrimi de bucurie şi chiuia de răsuna valea. Iar după ei, şi ei fuga şi el fuga, un ditai tigru care îi fugărea în joacă. Iară noi după ei, până am ajuns la un templu cu arhitectură aproape indiană unde am dat peste Dalai Lama. Care vorbea o română impecabilă şi care m-a certat pentru ce greşeli am făcut în viaţa asta.

– Ieri am visat că mă jucam cu doi pui de vulpe polară, care deşi erau pui erau foarte miţoşi şi pufoşi. Iar unul dintre ei voia musai să mă muşte de gură în joacă iar eu încercam să-i explic cu duhul blândeţii că nu-s vulpe şi dacă o să mă muşte mă răneşte.

+ bonus:

eram undeva în munţii (Orăştiei) undeva, pe un vârf semeţ şi mă uitam în depărtare la o cetate de piatră, model ciclopic, ridicată pe un fel de platou montan. Şi de la o vreme acea cetate a fost înconjurată de 7 fuioare de tornadă care au fărâmiţat-o sub ochii mei.

O reclămuţă, ş-un şuriu/ Neică stai că viu

Azi Savex.

Trec, că-s o doamnă, peste amănuntul absolut nesemnificativ că în România urbană şi suburbiilor ca şi în majoritatea covârşitoare a satelor nu există garduri despărţitoare din tuia. Românul aflat în aglomeraţii umane crede cu fermitate de nezdruncinat în garduri zdravene. Şi înalte.

Însă nu pot să trec la fel de uşor peste conţinut. Adică un el se apucă gospodăreşte să întindă rufele pe culme. Iar din tufişuri apar brusc 3 pupeze care nu numai că îi comentează pata dar îi şi oferă o pungă proaspătă de detergent. De parcă 3 kg de detergent sunt în dotarea standard a fiecărei genţi.

În locul lui, să realizez brusc că în timp ce mă desfăşor în curtea mea 3 pizde mă privesc de parcă aş fi cine ştie ce atracţie de circ, ca să mă exprim în romgleza noastră cea de toate zilele, would scare the begezus outa me. Sau pe româneşte, aş face pe mine de frică.

O reţetă scurtă

O reţetă rapidă, gustoasă şi versatilă de biscuiţi dulci sau săraţi:

– 100 ml smântână

– 100 ml apă

– 250 g făină (sau cât încape)

– 1 lgţ bicarbonat de sodiu

– 1 praf de curcuma

– mirodenii pentru sărat: sare – care se dizolvă în apă, piper, cimbru, negrilică, chimen, rozmarin, oregano

– mirodenii pentru dulce: zahăr (1 lingură care se dizolvă în apă), scorţişoară, cardamom, coajă de citrice, fructe confiate, ghimbir

Se dizolvă sarea sau zahărul în apă, făina se amestecă cu praful de copt şi cu curcuma şi cu mirodeniile alese, se pun apa şi smântâna, se amestecă cu o furculiţă până începe să se lege, după care se frământă un pic (1 min). Se formează bile de dimensiunea unei nuci care se aplatizează şi se pun la cuptor în tava căptuşită cu foaie de copt, 200 grade celsius, cu un bol cu apă pe fundul cuptorului cam 30 min.

Reţeta e rapidă după părerea mea, uşoară şi foarte gustoasă.

Poftă bună.

Cu titlu inspirat de ultima caricatură de la Hebdo

Z

Acum câteva zile, tot mapamondul ”uăccidental” a vuit fiindcă nişte oameni au considerat că cea mai bună cale spre a-şi apăra principiile religioase e cu arma în mână. Şi pentru a repera onoarea profetului i-au asasinat pe cei care au desenat nişte caricaturi, după părerea mea obscene şi inutile.

Şi totul a început să se învârtă în jurul libertăţii de opinie.

Nu agreez, dar da, sunt de acord ca toate femeile care intră în spaţiul public musulman din ţările în care e în vigoare Sharia să poarte vălul. Fiindcă asta e regula ţării respective. Dacă nu-mi place să stau cu cearceaful pe cap, nu mă duc. Boicot. Exprimare a dreptului la libertate de opinie.

Agreez şi da, sunt de acord cu legislaţia franceză care interzice purtarea aceluiaşi văl islamic pe teritoriul său. Nu-ţi place, îţi iei cearceaful şi pleci acolo unde fie e permis, fie e impus. Nu-mi place că nu am voie să îmi port vălul/ consider că e o dezonoare să apar în public fără văl care să mă ferească de privirile flămânde ale creştinilor, nu mă duc în Franţa. Boicot. Exprimare a dreptului la libertate de opinie.

Dar asta mă aduce iar la subiectul de bază, dreptul la libertatea de opinie şi terorişti. Nu fiecare terorist are un puşcoci în mână, unii îi au în pantaloni. Şi fiind ştiut că un om cu un puşcoci e mai inteligent şi mai îndreptăţit să ia decizii pentru şi în numele celor care nu au aşa o sculă de augmentare a inteligenţei, charmului şi charismei, acesta le va lua, indiferent dacă i se spune clar că nu are dreptul să ia decizia respectivă. Altfel nu-mi explic nevoia patologică a unor masculi ai speciei de a insista, a bate apa-n pivă şi a demonstra că au asupră-le cheia spre binele femeilor speciei când în cel mai bun caz sunt o vagă iritaţie. De genul care în general necesită o cură de antibiotice puternice pentru a trece.

Aşa că pun o întrebare pentru Daily Cotcodac iar:

Dacă m-aş apuca să împuşc idioţi, s-ar considera că le răpesc dreptul la liberă exprimare?

După o caricatură originală Charlie Hebdo.