Efectul neaşteptat al Brexitului

Efectul neaşteptat al Brexitului
 
 
De atâtea ori m-au asigurat emisunile culinare preluate de Paprika de pe posturi britanice că pentru a obţine fie peşte filetat, fie carne porţionată corect că tot ce ai de făcut e să-ţi rogi persoana care lucrează în pescărie sau măcelarul să o facă pentru tine, încât mi s-a urcat cetăţenia europeană la cap şi azi am îndrăznit să cer într-o măcelărie din Obor să îmi taie 3 felii de ficat cât deştul lui de groase fiindcă:
– lui îi era foarte simplu să o facă
– cuţitele de măcelărie sunt mai bune pentru făşiat ficatul decât cuţitul meu de bucătărie
Aparent ăsta fiind obicei englezesc, nu mai există motive să mai ceri o dată ce UK a părăsit Uniunea.
Măcelarul s-a uitat luuuuuung la mine, cu un sictir nedisimulat şi mi-a zis cu un ton care numai amabil nu era:
– Doamnă, poate dacă vrea colegul meu să facă asta, eu nu mă obosesc.
M-am uitat la el cu privirea nr 4 (nr. 2 e de natură să pună un grup de huligani pe fugă, been there, done that) şi i-am zis că nu e nevoie să o facă, cu certitudine o să găsesc pe cineva care vrea să vândă. Chiar şi atât de puţin cât vreau eu să cumpăr.
 
Nici al doilea măcelar n-a avut o abordare mai prietenoasă.
Abia al treilea a făcut-o şi spre cinstea lui, nici măcar nu s-a strâmbat la mine, ba chiar mi-a şi zâmbit şi mi-a feliat ficatul fix cât să se frigă perfect.
Anunțuri

Reţete vechi reşapăăăm!

 

 

Era pe vremea când maioneza nici nu îngrăşa prea tare şi nici nu-ţi astupa arterele doar fiindcă te-ai uitat spre ea sau te-ai gândit la ea.

Ce vremuri binecuvântate!

Pe vremea aia mama făcea supă de găină adevărată – că aveau grijă bunicii să crească orătănii să nu cumva să nu cresc mare şi dăşteaptă. Cumva, deşi ei au depus toate eforturile, am crescut numai mare. Partea a doua s-a pierdut pe drum. Apreciaţi totuşi că am îndeplinit măcar jumătate din dezideratul bătrânilor familiei.

Şi fiindcă nu mâncam decât bătută carnea din supă, o pregătea cu maioneză.

Acum nu mai am nici carne de găină eco şi bio, nici la maioneză nu mă mai încumet să cujet, dar am aceeaşi problemă cu carnea din supă.

Aşa că am reşapat vechea reţetă:

  • carne din supă
  • un polonic de zeamă din supă
  • o căpăţână cinstită de usturoi
  • o legătură mare de pătrunjel
  • 3-4 linguri de muştar (fin, de la Bunica)
  • 2 linguri de ulei de măsline
  • 2-3 linguri de oţet rămas de la gogoşari / zeama de la o lămâie
  • o lingură de măsline tocate.

Tocaţi grosier usturoiul şi pătrunjelul, adăugaţi supa, oţetul, muştarul, uleiul, băgaţi mixerul vertical şi amestecaţi. Fiindcă eu pun relativ puţin ulei, emulsia iese foarte lichidă. Cu cât mai mult ulei, cu atât mai densă.

Adăugaţi carnea tocată sau ruptă în fâşii şi măslinele. Da, ştiu, încă sunt 1000 de calorii per privit, dar e mai uşoară decât maioneza clasică, cel puţin pentru ficatul meu.

 

Puteţi să mai puneţi niţel tarhon. Sau dacă din supă s-au rătăcit 3-4 morcovi, toată drăcia asta le poate oferi o casă primitoare. La fel şi vreunei mâini de mazăre rătăcită prin frigider. Sau unor boabe de porumb stinghere.