Mi-am dorit eu să fiu trezită cu pupici?
Mi-am!
Mă trezeşte Bebeluş the third cu sunete de pupici în fiecare zi de 3 zile încoace taman când mi-i somnul de dimineaţă mai dulce?
Mă!
Aşa că gura, nu mă mai plâng.
Arhive lunare: decembrie 2015
Crăciun fericit!
În sfârşit am avut parte de aşa ceva.
Mulţumesc tuturor celor care au ales să facă parte din el. (via http http://www.franciscoploulab.eu 2013 12 merry-christmas.html. )
O dorinţă înfrigurată împlinită
Se dă un om de genul feminin îngrozitor de friguros care se întoarce de la drum lung şi geros.
Ce-şi poate dori mai mult un om în condiţiile date decât o cadă cu apă maro prin grija celor care au montat ţevile de apă?!
Cel mai frumos tango din lume!
Azi cred că am visat cel mai frumos vis din viaţa mea.
Eram undeva, într-o clădire destul de labirintică, nu tocmai bine luminată, pe mai multe nivele, cu nişte pereţi înalţi, din piatră nuanţa mea de bleumarin preferată. Undeva ”pe nivelul inimii” era o super sală de bal, cu mariachi şi tot tacâmul. Şi era un bal, mai frumos decât orice bal care s-a văzut vreodată, fie şi de pe tărâmul celălalt.
Numai că eu n-aveam voie să intru. Şi mai eram îmbrăcată şi cu un costum every day, heavy duty negru, de lână, chiar dacă pe sub aveam eu bluza aia mexicană roşie defunctă.
Până când de nu ştiu unde a apărut un Pedro Infante tânăr, năucitor de frumos care numa-n braţă mă purtă pe ring.
Iar de cântat, MAESTRUL tangourilor româneşti.
Mărirea şi decăderea catindatului manciurian în vremea colicii renale
Cu 2 zile înainte – eu către R.: ”Naşule, ţine-mi pumnii.”
Cu două zile după – eu către R: ”Naşule ţine-ii pumnii, să-i dea Dumnezeu bun simţ cât unei raţe de cauciuc ”
Lecţia de geografie
Acele minunate seri de vineri din Salsa 1 când lecţia de geografie suna aşa:
Dragă mamă şi dragă Domnule Enache
Fiindcă ăsta e firul epic la naraţiunii, faptele aşa cum s-au petrecut dânsele au fost aşa: gripa mea senzuală s-a dovedit a fi o infecţie urinară cu extrem de mult lipici. Care nu doar că s-a lipit bine de rinichi, dar migră şi spre plămâni. Ca urmare mi s-au dat antibiotice. Şi cum de vreo 4 zile nu mănânc mai mult de echivalentul a 3-4 mere d-alea mai mici, cu toată nespusa plăcere am optat pentru injectabile. Nu că aş avea vreo hopsesie cu acele, dar parcă sunt mai uşor de manevrat decât un stomac ferfeniţit de antibiotice orale.
Vară-mea făcu ochii mari dar a zis şi ea că în condiţiile date e mai sănătos ce am ales. Luat ce am avut de luat, făcut injecţiile ş-a de seară, ş-a de dimineaţă.
Mă sună mama dimineaţă. Ţi-ai făcut injecţiile? Evident. Mare brânză. Curaj mai ai mamă!
Mamă, cred că jumătate din asistentele din copilăria mea nu ştiau nici câtă biologie ştiu eu acum (20 yrs later – de când n-am mai repetat nimic în domeniu). Dacă erau ele în stare să facă, pot şi eu. Plus că am mai făcut asară un curs briefing cu o doamnă drăguţă care mi-a explicat exact cum trebuie făcute. (N-aş zice chiar că am trişat faptul că am cerut ajutor în legătură cu nişte elemente pe care le-am învăţat acum vreo 27 de ani )
E, că tu n-oi fi uitat nimic! Dacă te ţii aşa mândră şi băţoasă, zi repede ce e ”decât” ca parte de vorbire.
M-a luat brusc ameţeala. Dar noblesse oblige. Şi câtă gramatică a turnat mama în mine nu se făcea să îi zic că să dea dracu mamă dacă mai ţiu minte, s-au zburătăcit toate de parcă nu şi în concedii mă puneai să conjug verbe şi să declin substantive de mi se apleca. Aşa că am luat-o cu binişorul, eh mamă, cum să nu uit, am uitat o mulţime din câtă biologie am învăţat. Dar nişte chestii de bun simţ tot mai ştiu. Asta era partea de lugu lugu ca să trag de timp că nu puteam zice că mi-a mâncat papagalul tema.
În spate încercam să bag nenorocitul ăla de cuvânt în toate formele de vorbire pe care mi le mai aduceam aminte. Şi mi s-a părut mie că cel mai bine reuşesc să-l potrivesc pe adverb.
Ni la ea că mai ştie. Nu tot, ruşine să-ţi fie, dar încă mai ştie ceva. (Nenorocita asta de parte de vorbire aparent e adverb de exclusivitate)
Mamă, săru mâna că ai băgat gramatică în mine cu polonicul până am crezut că-mi crapă capul şi mi se scurge ştiinţa pe urechi. (Desigur şi evident pe vremea aia nu eram aşa de recunoscătoare, că eram mică şi proastă.)
(Paranteză explicativă: Fiindcă din clasa a 5-a până în clasa a 8-a dl profesor Enache, profesor comunist de biologie, cam ţărănos el, fără sclipiri de geniu dar cu o tenacitate teribilă şi cu o răbdare infinită ne-a invitat la cursurile de sanitari neispărăviţi. Ăăă, nepricepuţi. Ăăă, sanitari iscusiţi. Unde am învăţat despre biologia umană, (încă mă mai ia cu călduri reci când îmi aduc aminte de partea cu BST-urile), despre cum să acorzi primul ajutor în caz de accident, despre cum să faci deosebirea între o plagă venoasă şi una arterială, cum să pui un membru amputat accidental în gheaţă şi să pui lada frigorifică în salvare. Şi alte amănunte despre cum să-ţi păstrezi calmul şi să îi sau să îţi maximizezi şansele de supravieţuire într-o situaţie limită. Şi aşa, accidental, cum să administrezi nişte medicamente injectabile. (Încă mai ştiu parţial teoria cu perfuziile.) Deci cursul ăla avea o mulţime de aplicaţii practice.
Iar absenţa din curricula extraşcolară a acestui tip de curs nu e prea bună, aferim ciocoi de modă nouă care aţi distrus ce era bun în învăţământul românesc.)
Gluma pentru Daily Cotcodac
Nu ştiu de ce m-oi plânge atât.
Mă simt ameţită şi parcă plutesc când merg? Mă!
Mă împiedic de toate cele din casă? Mă!
Îmi simt toată pielea intens sensibilizată? Îmi!
Curg apele de pe mine? Curg!
Îmi străluceşte pielea? Străluceşte!
Am un oareşcare vuiet în urechi ca şi când? Am!
Sunt crunt de obosită ca şi când? Sunt!
Atunci n-ar mai trebui să mă văicăresc că sunt gripată!
belledimagination 