Despre importanta respingerii modelelor sociale toxice

Unul dintre sporturile naționale este blamarea celor care votează PSD activ sau pasiv, fără a face ceva pentru a le explica de ce opțiunea lor nu e doar greșită ci una de complicitate cu un grup de criminalitate organizată. Iar a comenta la nesfârșit pe tema unor modele toxice fără însă a stabili la nivel personal cel puțin, dacă nu și la nivel comunitar a unor strategii de ieșire din aceste modele toxice, eu cred că e la fel de toxic precum îmbrățișarea lor.

Din punctul meu de vedere, cauzele pentru care există aceste modele sociale toxice ar fi următoarele:

– absența spiritului civic la nivel național (orele de educație civică din comunism au stârpit eficient (cât pe ce să spun conștiincios, oh vai ce termen desuet) patriotismul și civismul răsărit în focurile de la 1848 și înflorit spectaculos din perioada interbelică.

– frica indusă sistematic prin mass media în anii 90-95 referitoare la ”venitul” străinilor/ moșierilor care să ne spolieze, cuplat cu sugestia subliminală că doar neocomuniștii din FSN/ …/ PSD or să ne salveze și or să ne ”dea” ceva, obsesie rămasă din vremuri fanariote și care a micorizat fantastic în vremurile comunismului când ”datul” de către partid era principala armă de șantaj emoțional și legătură către inimile cetățenilor.
– absența unei opoziții reale: partidele istorice au fost căpușate strategic fie cu foști membri care aveau dosare la Secu și care au putut fi șantajați să voteze cum doreau păpușarii din umbră, fie cu foști membri FSN care și-au descoperit mai mult sau mai puțin brusc vocația democrat-pluripartidistă, dar care de fapt și-au urmărit sălbatic doar propriile interese
– discreditarea ”celor care nu sunt cu noi” pe canale media, la fel și ca discreditarea celor care se implică în urmărirea unor idei. Bune, rele, corecte, greșite pdpv al corectitudinii politice dar oamenii ăia fac ceea ce zic, așa că se găsesc destui care să-i discrediteze.

– inflamarea orgoliilor firavei clase de mijloc naționaliste emergente, astfel încât să se preîntâmpine apariția unei noi clase politice neîncuscrite și neșantajabilă

Partea cu ”nu ies la vot că toți sunt o apă ș-un pământ”, îndeosebi cuplată cu experiența faptului că toți politicienii sunt coruptibili și unii ard de nerăbdare să fie corupți e doar partea vizibilă a icebergului.

– sentimentul de inutilitate legat de implicarea civică pe care-l cultivă intens PSD-ul. Partidul ăsta e suficient de bogat pentru a-și permite niște consultanți care știu imens de multă sociologie și care creează strategii superbe de distrugere a poporului român. În principal fiindcă nu sunt români și fiindcă apără interesele unor terțe entități care acționează în spatele măștii Bunicuței binevoitoare care este PSD-ul.

Partea proastă e că PSD-ALDE are un procentaj parlamentar suficient de mare pentru a putea implementa orice lege își dorește. Și da, din punctul ăsta de vedere, frustrarea tuturor celor care ies în stradă și care își doresc o societate în care Guvernul nu să se teamă de cetățeni, dar cel puțin să-i pună pe primul loc al preocupărilor sale, nu în care oamenii să se teamă de visele celor din Guvern, e vizibilă și se acumulează.

Partea și mai proastă e că PNL a demonstrat în prea multe rânduri că joacă la minim două capete și în locul Brătienilor nu au niciun om de stat capabil să spună ”Oi fi eu un simplu (inserați aici orice funcție posibilă), dar la anumite lucruri nu voi renunța niciodată! Doamnelor și domnilor, treziți-vă!”, ca în reclama de la Papaya Advertising.

Din nefericire, nici la 2 ani după alegerile din 2016 nu există nici lideri ai opoziției sau măcar persoane pe care să le investim cu încredere, nici programe efective în care să apară scris negru pe alb, nu doar obiective frumoase ci mai ales strategii, pași, etape, bugete, responsabilități pentru atingerea acelor obiective, aceste absențe nu fac decât să întărească poziția PSD-ALDE, care  joacă în altă ligă de demagogie.

 

Ce avem însă excedentar la capitolul propagare toxicitate? Avem oameni care se plâng constant de România și de restul neamului. Că suntem vai mama noastră, că suntem proști, că suntem săraci, că suntem needucați, că suntem nepoliticoși.

Nestimate persoane, Iisus a zis o chestie deșteaptă, ușor aplicabilă și în cazul vostru: ia patul tău și umblă! Nu vă ține nimeni aici cu forța. Nu e necesar să tolerați nesimțirea în tăcere și foarte toxico-vocalo-văicăritor pe FB. Toate tarele de mai sus sunt tratabile prin educație și auto-educație. Vezi un nesimțit pe stradă că ascultă muzică suficient de tare să-ți spargă urechile? Întreabă-l dacă știe ce muzică asculți tu și cere-i să îți întoarcă serviciul de a nu ști nici tu ce ascultă el. Vezi un nesimțit pe stradă aruncând mizeria? Pune-i-o în sân. Nu de alta dar lucrurile prețioase acolo se țineau pe vremuri. Vezi un nesimțit că nu e în stare să scrie în română, corectează-l. Da, scrisul corect în limba ta e o cerință obligatorie pentru a te putea numi cetățean.

Vezi un grup de penali organizați în structuri semi-mafiote (dar care n-au măcar codul de onoare al celul mai mărunt borfaș), nu te mai plânge că nu ai cu cine vota. Ieși la vot. Anulează-ți votul sau fă ceva ca să apară o clasă politică nouă în care poți avea încredere. Dar ori pleci ori faci ceva! Nu te mai boci ca o banshee depresivă în zi de salariu mărit acordat după matematica Olguței Vasilesco.

 

Mie personal mi-ar plăcea să se schimbe sistemul electoral.

Să se elimine acordarea automată a dreptului de vot dată oricui imediat după împlinirea vârstei de 18 ani.

În primul rând cred că ar trebui să existe pentru votanți o serie de criterii de îndeplinit:

• Un minim de 1-4 ani de implicare civică (stagiul de armată full time sau voluntariat în orice fel de ramură cu implicații sociale: îngrijirea și ocrotirea copiilor fără părinți și/ sau fără venituri, a copiilor bolnavi, a bătrânilor fără mijloace materiale, ocrotirea naturii, orice aduce plus valoare la nivel social pe măsura posibilităților de auto-întreținere și a implicării în cauza respectivă);
• Dovada deținerii unui grad minim de cunoștințe despre cultura românească. Mi se pare inacceptabil să scrii într-o limbă pentru care un om obișnuit să aibă nevoie de translator, să citesc panseuri pe tema între două cafteli Nichita mai scria o poezie, să văd polluri în care sunt întrebată pe cine aș alege mâine președinte, iar opțiunile să fie dintre reprezentanții unor Monarhii cât se poate de absolutiste.
• Și nu în ultimul rând o cerere scrisă pentru a obține dreptul de vot.

Desigur, așa cum se pot depune de oriunde din lume Declarațiile la ANAF grație stickului de semnătură electronică, m-aș hazarda să cred că s-ar putea vota electronic de oriunde din lume pe baza unui astfel de stick.

Și dacă tot vorbim de vot și  punem oamenii pe drumuri, mă întreb și dac-ar fi de acord cu:

– schimbarea Constituției astfel încât omul să devină elementul central
– interzicerea pe viață a eligibilității penalilor în funcțiile publice. Si daca tot răspund magistrații pentru erori, cred că ar trebui să-și asume răspunderea pentru erori legislative și  inițiatorii de legi declarate neconstituționale, precum și obligativitatea votului la vedere in Parlament

– răspunderea polițiștilor, jandarmilor și magistraților pentru erorile comise
– depolitizarea învățământului

– micșorarea numărului de structuri secrete

– tragerea la răspundere (penală) a parlamentarilor pentru neîndeplinirea măsurilor cu care au candidat

– Parlament (uni sau bicameral) dar din 301 membri – sau chiar mai puțin

– reducerea numărului de ministere și stabilirea în Constituție a numărului de ministere, precum și a numelor, ca să nu mai existe țopăieli politice de nu mai știi cine pe cine reprezintă și cui se adresează

– scoaterea în afara legii a oricărui partid care ajunge la un procent de 5-10% de membri penali
– scoaterea în afara legii a traseismului politic (interzicerea pentru minim 6 ani a accederii într-o funcție publică a persoanei care a plecat dintr-un partid spre a se înscrie în altul
– ori depolitizarea TOTALĂ a BOR, ori acceptarea politizării BOR după modelul interbelic – dar în cazul ăsta, desecretizarea tuturor dosarelor preoțești și caterisirea sau afurisirea tuturor celor compromiși, în funcție de gradul de iubire de arginți

Eu m-am săturat de atâta pătimire inutilă, dar asumată cu stoicism

 

”Ce scria Octavian Goga, în 1916, despre politicienii români

 

Octavian Goga: „România nu se prăbușește din cauza numărului dușmanilor, ci din cauza meningitei morale”

Octavian Goga, 1916: „România, țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală.””

 

Dacă nu mi-aș aduce aminte de comentariile unui drag prieten referitor la langajul pe alocuri excesiv de buruienos pe care îl am atunci când sunt nervoasă, aș începe articolul ăsta cu o bună și frumoasă serie de înjurături șantierești la adresa lui Goga.

Așa că nu o să încep cu înjurături ci cu o serie de fapte. Pe care le-am căutat cu Google, ca să nu fiu acuzată că inventez.

Conform Wikipedia – iar Wikipedia teoretic citează site-uri guvernamentale, România este … al nouălea stat după suprafața teritoriului (238 397 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori)^[10] dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Deci, după niciun fel de statistici nu putem spune că România e o ”țărișoară”. Dar astfel de fapte seci nu-s de natură să-i împiedice pe văicăritorii de profesie, printre care inclusiv cei care difuzează, redifuzează și răsdifuzează acest nefericit extras din Goga. Cu tot respectul față de opera poetului Goga, politicianul Goga totuși a fost un politician. Și încă unul pentru care demagogia a făcut parte din fișa postului. Care a avut nevoie de voturi. Și care credeți că e cea mai ușoară cale de a obține voturi? Din nefericire nu este de a prezenta fapte logice – altminteri acum nu aniversam 28 de ani de neocomunism, ci de a emoționa interlocutorul. Iar a prezenta realizările adversarilor (pe vremea aceea adversarii politici chiar aveau realizări, nu tăiau paMblici pentru fiecare mmp de autostradă sau orice budă anexată unei instituții) ca fiind eșecuri, e o veche și venerabilă tactică de a atrage electoratul. Se practică de prin Grecia antică încoace, fără remușcări. Și da, trebuie să admit, cuvintele spuse de Goga dor în draci. Din nefericire însă nu sunt o chemare la luptă ci una la jelanie. Goga, nu uitați, n-a fost poetul avântului național ci poetul pătimirii noastre.

Sincer, habar n-am dacă în contextul 1916 acele cuvinte au fost reale. Părerea mea personală, privind retroactiv la ce s-a întâmplat atunci aș zice că au fost o imensă demagogie. Azi însă aș zice că se apropie de adevăr.

Nici măcar azi, când e cred cel mai negru ceas al neamului românesc, refuz să cred că sunt adevărate. Nu suntem o țară minoră. Și nici o țară de secături. Ceea ce suntem, suntem un neam care în proporție de cca 40% suferă de sindrom Stockholm și încă vreo 25% suferă de disperare cronică. Și din nefericire suntem o țară care acceptă de 28 de ani să ne conducă tot secăturile, la fel cum am fost forțați să acceptăm în ”47 când tancurile sovietice au adus ”acasă” secăturile care se refugiaseră la ei.

Și da, sindromul Stockholm e o boală, ca și disperarea cronică.

Însă știți care e vestea bună? Și disperarea cronică și sindromul Stockholm, o dată diagnosticate ca atare, acceptate nu ca fiind o problemă ci acceptate ca o problemă deținută, pot fi tratate.

Într-adevăr, trebuie dedicație și foarte multă implicare din partea politicienilor emergenți în primul rând – da, recunosc, așteptăm de la domniile voastre multe. Însă nici beneficiile pe care le veți obține domniile voastre nu sunt tocmai de trecut cu vederea, să nu uităm asta. Și de asemenea trebuie implicare civică din partea tuturor celor care fie se tratează pe cont propriu de sindromul Stockholm, de disperare și de comunism moral.

Ceea ce însă ar trebui să vedem fiecare dintre noi este faptul că de data aceasta ”virtutea nu e singura sa recompensă” ci recompensa va fi imensă pentru fiecare dintre noi, cei care renunță la ideea de destin tragic național și refuză cât se poate de logic să-și mai irosească viața pătimind, fără să lupte pentru ceea ce-și dorește, doar acceptând timid și umil ceea ce i se dă.

 

 

Învățăturile unui votant către clasa politică emergentă din România 03

”Nu te întreba ce poate face celălalt pentru tine, întreabă-te ce poți să faci tu pentru el ȘI pentru tine”.

 

Cred că aceasta ar trebui să fie prima și cea mai importantă lecție despre civism pe care noi toți ar trebui să o învățăm.

La precedentul Protest din Parcul Izvor cineva l-a întrebat pe dl. Cioloș ”Ce aveți de gând să faceți pentru noi domnule Cioloș ca să nu trebuiască să luăm calea emigrării?” Răspunsul domnului Cioloș a fost politic foarte bun, dar un pic prea rabinic pentru gusturile și așteptările mele: ”Dar dvs. ce faceți pentru mine ca să nu plec la Bruxelles și să rămân acolo?”

Pe această cale, doresc să vă spun în primul rând dvs., domnule Cioloș și după aceea tuturor politicienilor emergenți care e părerea mea despre acest subiect.

 

Domnilor politicieni, noi vă așteptăm de 28-20-15-10-5-2 ani. Am ales de fiecare dată să votăm cu răul cel mai mic deoarece încă nu ni se prezintă nicio alternativă pe care să o alegem din tot sufletul. Am încercat să scoatem și pe cei care se simt atât de demoralizați de diversele butade despre inutilitatea votului încât s-au pișat pe el de vot. Încă nu am plecat, încă încercăm să facem să meargă economia, în ciuda piedicilor puse de guvernanți. Încă mai facem curățenie după noi și încă sperăm că vom trăi într-o Românie ”ca afară”. Greșeala fundamentală a majorității celor pentru care vorbesc este că nu ne asumăm intrarea în politică. Fie din lipsă de charismă, fie din necunoaștere, fie din jenă fie din diverse probleme personale pe care nu le dorim expuse pe pereții nimănui de către oamenii care consideră că cel mai bun mod de dialog neconstructiv cu ideile e denigrarea personală a celor care au idei diferite.

Așa că din punctul ”nostru” de vedere noi am făcut primul pas în acest dans. Am asigurat muzica, ringul, decorurile, lumina și v-am și invitat la dans.

Acum așteptăm de la domniile voastre, cei care prin structura voastră vă doriți o carieră politică. Acum așteptăm să faceți și voi ceva prin care să ne confirmați că domniile voastre sunteți cei pe care i-am așteptat.

Sloganul pentru luna august a Diasporei române e ”noi suntem Furtuna”. Însă și Furtuna pentru a se dezlănțui are nevoie de catalizatori. Altminteri apa sub formă gazoasă adunată în nori nu are în jurul a ce să condenseze și furtuna rămâne doar o vijelie fără beneficii.

Observ că în mediul virtual de la suspendarea doamnei Kovesi e un mare vuiet referitor la acțiunile președintelui Iohannis. Care deși e un președinte cât se poate de constituțional, e un președinte nu doar slab ci mai ales un președinte lipsit de sprijin politic.

Avem nevoie de dumneavoastră domnilor viitori politicieni inclusiv pentru a-l putea sprijini pe președinte. Fiindcă în cazul în care duminica viitoare ar fi stabilite alegeri anticipate, Institutul meu de sondaje spune că PSD ar câștiga un minim de 40%, deși e clar că dpdv. al programului guvernamental sunt mai puțin de 0. Tot ce au făcut a fost să pună lupii să scrie legi prin care să stabilească sacrificarea oilor. Dar din cauza celor 70 de ani de îndoctrinare comunistă și neocomunistă și lipsă de educație civică, exact categoriile sociale în care se lovește cel mai rău îi susțin. Fiindcă oamenii aceia nu văd decât cei 10-100 de lei ”primiți” suplimentar la pensie și/sau salariu, fără să înțeleagă că exact lipsa de strategie națională pe termen mediu și lung e cea care-i împiedică să trăiască așa cum se trăiește în Vestul pe care nu încetăm să iubim să-l urâm pentru libertățile și prosperitatea lui.

Partea tragică însă nu e că ar câștiga iar PSD-ul un procent de 35-35% din voturile exprimate ci că același procent de 60% nu ar ieși la vot. Iar. Deoarece nu se simt reprezentați, deoarece cred că e un efort prea mare să pună o ștampilă peste niște oameni pe care nu-i cunosc și nu știu ce vor să facă.

Iar domnilor viitori politicieni, sper să nu aveți nevoie să vă explic de ce ar fi o tragedie teribilă o nouă victorie a PSD.

Fiindcă oamenii aceia ”îndrăznesc” zilnic ”să creadă că pot”! Și acționează ca și cum au dreptul să trăiască azi, fiindcă ” postquam nos diluuium conputatur”!